Mulți oameni urmăresc conflictele din Orientul Mijlociu doar dintr-un singur unghi, scrie editorialistul Guga Chacra în O Globo (Brazilia) în încercarea de a deschide perspectiva asupra evenimentulor din zona de conflict.

Războaiele din Gaza și din Liban presupun atât o problemă asupra căreia Israelul greșește, care este ocuparea Palestinei, cât și una asupra căreia Iranul greșește, propovăduind distrugerea statului evreu. Mulți oameni urmăresc conflictele din Orientul Mijlociu doar din unul dintre aceste unghiuri. Criticii Israelului descriu de obicei țara ca fiind opresorul. Ei folosesc drept argument uciderea a 40.000 de palestinieni în Gaza și a peste 2.000 de libanezi în Liban. Susținătorii Israelului descriu țara ca fiind oprimată. Aceștia folosesc drept argument atentatul terorist al Hamasului din 7 octombrie 2023 și atacurile Hezbollahului împotriva nordului țării.

Deși încetarea focului din Gaza și din Liban poate avea loc imediat, soluționarea conflictelor va avea loc numai atunci când Israelul își va încheia ocupația ilegală a teritoriilor palestiniene și regimul iranian își va înceta existența și va fi înlocuit de un guvern democratic sau când își va abandona discursul de ură. Aceasta, când atât partea de „asupritor” și de „asuprit” a Israelului se va rezolva.

Încep cu problema palestiniană, a asupritorului. Benjamin Netanyahu și guvernul său resping existența unui stat palestinian independent. În practică, ei susțin un Israel de la râul Iordan până la Marea Mediterană, cu toate teritoriile sub control israelian, așa cum se întâmplă din 1967. Există aproximativ 3 milioane de palestinieni sub ocupație în Cisiordania – unde trăiesc ilegal 500.000 de coloniști israelieni – fără dreptul la cetățenie sau la un stat independent și care sunt supuși multor restricții cu privire la libertatea lor, impuse de armata israeliană. Autoritatea Națională Palestiniană (ANP) are mai puțină putere decât un administrator de bloc. Gaza a fost distrusă.

Iranul, pe de altă parte, propovăduiește distrugerea Israelului, o națiune suverană și independentă recunoscută de ONU. În practică, ceea ce propovăduiește regimul de la Teheran este genocidul populației evreiești israeliene. Poate că nu are capacitatea de a atinge acest obiectiv astăzi, dar oricine locuiește în Tel Aviv, la Haifa sau în alt oraș israelian se teme în mod firesc pentru viitor în cazul în care forțele iraniene vor vor avea cândva acces la arme nucleare. Discursul de ură iranian este ilogic. Israelul nu a ocupat niciodată Iranul. Nu există dispute de graniță între cele două țări. Rarele ciocniri directe se datorează unor acțiuni israeliene de a încerca să împiedice accesul iranian la arme atomice sau ciocnirilor dintre Israel și grupări susținute de regimul de la Teheran, precum Hezbollah, Houthis și Hamas.

Așadar, Israelul trebuie să pună capăt ocupației, respectând rezoluțiile ONU. O Palestină independentă trebuie să existe în Cisiordania și în Gaza, având Ierusalimul de Est, cu o majoritate arabă musulmană și creștină, drept capitală. Se spune că palestinienii nu au acceptat acordurile propuse de Israel. Dar nici Israelul nu a acceptat acordurile propuse de palestinieni. În afară de aceasta, toate țările arabe – inclusiv Palestina, au declarat că acceptă stabilirea de relații cu Israelul atâta timp cât teritoriile ocupate în 1967 vor fi eliberate ceea ce include Înălțimile Golan, anexate ilegal de Israel și care aparțin Siriei). Iranul, care este persan, trebuie să recunoască dreptul Israelului de a exista în pace și securitate pe teritoriul său recunoscut de ONU. De asemenea, trebuie să înceteze înarmarea unor grupări precum Hezbollah, Houthis și Hamas.

Din păcate, nu văd cum își va schimba Israelul atitudinea cu actualul guvern al lui Netanyahu, plin de extremiști precum Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir. În același timp, este aproape imposibil ca Iranul să înceteze să propovăduiască distrugerea Israelului atâta timp cât are la putere un regim antisemit, concluzionează autorul.

Sursa: Rador Radio România