EUOBSERVER: Reacția pozitivă la remarca lui Modi - „azi nu e o eră a războiului”, transmisă lui Putin, spune mai mult despre bunăvoința de care India se bucură în Vest, decât despre orice schimbare autentică din teren.

Cum economia indiană tocmai a depășit-o pe cea britanică, ajungând pe locul cinci în lume, și se prognozează că va redeveni economia cu cea mai puternică creștere în 2022 (7,4%), firmele europene sunt tot mai interesate de această ultimă piață enormă, încă neexploatată. Concomitent, cum relațiile UE-China devin tot mai tensionate, India a câștigat importanță în calitate de partener geopolitic al UE în regiunea indo-pacifică și Asia.

În consecință, UE a renunțat să mai critice India și a acceptat atât neutralitatea țării în războiul rus din Ucraina cât și comportamentul nedemocratic al premierului Narendra Modi, inclusiv discriminarea minorităților.

În ultimul lui Raport asupra Democrației din 2022 privind „Natura schimbătoare a autocratizării”, Institutul V-Dem al Universității din Gothenberg (Suedia) a clasificat India drept autocrație electorală, printre primele 10 țări din lume în curs de a deveni autocrație.

Pentru a-și consolida parteneriatul, India și UE au înființat în aprilie un Consiliu Comercial și Tehnologic și au relansat în iunie negocierile pentru un acord de liber schimb (FTA).

Nu ar trebui totuși să subestimăm divergențele dezvăluite de ultimele evoluții.

Reacția pozitivă la observația lui Modi cum că „azi nu e o eră a războiului”, transmisă lui Vladimir Putin la Samarkand în septembrie, spune mai mult despre bunăvoința de care India încă se bucură în Vest și despre iluziile pe care ni le facem decât despre orice schimbare autentică din teren.

Poziția oficială a Indiei a evoluat doar un pic din februarie și nu este foarte diferită de a Chinei.

Pe scurt, India cere dialog și armistițiu fără a clarifica cine e agresorul și cine victima. Execută deliberat o echilibristică atentă în încercarea de a nu irita Rusia, vechea ei prietenă, dar nici Occidentul, noul ei partener.

„Prietenia indestructibilă” dintre Delhi și Moscova 

În consecință, în loc să participe la izolarea politică a Rusiei, India continuă dialogul diplomatic cu ea la toate nivelurile și în toate formatele, inclusiv prin participarea la recentele exerciții militare comune Vostok 2022. Ce s-a sesizat mai puțin la Samarkand a fost faptul că Modi l-a reasigurat pe Putin de a lor „prietenie indestructibilă” - similară cu parteneriatul sino-rus „fără limite”.

Departe de a se alătura regimului de sancțiuni, India și-a multiplicat importurile de țiței, devenind al doilea client pentru petrolul rusesc după China, și intenționează să-și mărească și importurile de gaz și cărbune.

Deși UE, care continuă să importe resurse energetice rusești, nu-și poate permite să critice India pe această temă, ministrul ucrainean de externe Dmitri Kuleba observa în august că „fiecare baril de țiței rusesc primit de India conține o porție apreciabilă de sânge ucrainean”, cerând din partea Indiei un „sprijin mai practic”.

Dacă UE își condiționează relațiile cu China de poziția acesteia în privința războiului și critică puternic violarea drepturilor omului de către Beijing, acceptarea de către ea fără rezerve a politicii indiene față de Rusia și refuzul ei de a critica fățiș regresul democratic al Indiei, mai ales în privința drepturilor minorităților, favorizează acuzația de dublu standard și subminează poziția UE în relațiile cu alte state.

India are numeroase motive credibile și binecunoscute pentru a întreține relații bune cu Rusia - motive care țin de securitate, economie, istorie și geopolitică.

Cel mai important, poziția Indiei în privința războiului e determinată exclusiv de un calcul rece și realist bazat pe propriile interese naționale. Ea a calculat în mod corect că e preferabil să riște să „dezamăgească” Vestul decât să aibă perturbări ale livrărilor de armament, resurse energetice și fertilizatori din Rusia.

În consecință, poziția Indiei privitoare la război se va modifica doar dacă ea va considera că astfel are mai mult de beneficiat, și nici un fel de presiune externă nu va reuși s-o convingă în sens contrar. Din acest punct de vedere, raportul pragmatic al UE cu India a fost un pas rațional în vederea menținerii relațiilor.

Iar dacă axa Rusia-China se va consolida, India nu va avea în cele din urmă încotro în afară de a apela la democrațiile occidentale. Înfrângerea Rusiei în Ucraina ar putea apropia acel moment.

Dacă India lui Modi și-a asigurat unele beneficii pe termen scurt de pe urma relației sale strânse cu Rusia, ea a pierdut pe termen lung ceva mult mai important - credibilitatea în calitate de mare putere. Dacă o țară nu e capabilă să condamne cea mai flagrantă violare a Cartei ONU, acest fapt îi subminează aspirațiile de a deveni membru al Consiliului de Securitate ONU.

Din perspectiva UE, politica Indiei privind Ucraina îi pune în dubiu calitatea de partener cu mentalitate similară, dispus să protejeze „ordinea bazată pe reguli” prevăzută de strategia UE din 2018.

UE trebuie să adopte o nouă abordare privitoare la India, mai realistă, iar iluziile trecutului trebuie abandonate.

UE trebuie să înțeleagă și să definească mai bine acele puncte în care interesele ei se întâlnesc cu cele ale Indiei. Economia, schimbarea climei, capacitatea de conectare, regiunea indo-pacifică și lupta antitero oferă ocazii numeroase pentru o colaborare mai strânsă.

De la negocierile privind FTA și combaterea problemelor globale și până la discuțiile despre democrație și drepturile omului, UE trebuie să adopte o abordare mai fermă, dar și tranzacțională. Concomitent, trebuie să aibă grijă să nu-și submineze propriile principii în schimbul unor avantaje economice și geopolitice.

Experiențele neplăcute din ultimele două decenii legate de relațiile UE cu Rusia și China clarifică faptul că în actuala eră geopolitică naivitatea nu e un sfetnic bun.