Au fost suficiente o duzină de zile pentru a asista la prăbușirea unei dinastii care era la putere de zeci de ani. Sistemul a căzut sub presiunea rebelilor dar și pentru că s-a învins singur, cu un rais convins că va rămâne acolo pe viață. Acum, însă, există infinite necunoscute într-un context în care predicțiile se dovedesc eronate în arcul a câteva ore.

TRANZIȚIA 

Insurgenții, surprinși de propria lor victorie, trebuie să găsească o modalitate de a gestiona o țară aflată în genunchi din punct de vedere economic și social. Pentru a evita haosul, răzbunarea, dezordinea într-un teatru plin de oameni înarmați. Euforia eliberării poate lăsa loc pentru orice. Semnalele de conciliere transmise de liderul HTS, Abu Mohammed al Jolani, sunt o promisiune care trebuie să devină realitate. Va reuși să-și nențină această promisiune? Primele sale mișcări sunt însă o încercare evidentă de a facilita o tranziție. Potrivit zvonurilor, insurgenții au deschis de mai multe zile un canal de comunicare cu actualul premier.

COEZIUNEA

Siria este un mozaic de etnii,, grupuri și miliții. Alaviți, suniți, șiiți, kurzi, druzi, creștini. Desfășurarea rebelilor este împărțită în mod egal: impulsul final a fost dat de HTS, apoi au urmat pro-turcii, dar mai există și alte formațiuni care își pot impune autoritatea pe plan local. Victoria le unește, consecințele le pot divide.

Și asta ar putea depinde și de inspirațiile externe. Avem de-a face cu o poveste siriană cu interferență străină. Cu un actor care a aspirat mereu să joace un rol principal: Turcia lui Erdogan. Cu necunoscutele despre relațiile cu HTS, o mișcare cu un program politic propriu care nu este cel al turcilor.

JIHADISMUL

Are origini qaediste și după ce s-a „rupt” de organizația-mamă a încercat să-și schimbe imaginea și a oferit garanții privind renunțarea la jihadismul transnațional, preferând să insiste asupra caracterului „naționalist” la nivel politic, în timp ce în managementul locațiilor sale a aplicat regulile islamice.

Cu toate acestea, există o teamă larg răspândită față de un stat cu o conotație islamistă, iar marginile mai radicale din cadrul mișcării,  în special militanții străini (chinezi, ceceni, uzbeci, albanezi), sunt privite cu îngrijorare. Se vor sătura de războaie sau vor căuta noi dușmani? Mai există apoi cel de-al doilea spirit jihadist întruchipat de Statul Islamic. Adepții Califului critică cu înverșunare HTS, îi consideră pe rebeli trădători și își au refugiile în deșert. Vor folosi inevitabiila instabilitate în avantajul lor?

KURZII

Reprezintă o componentă cheie în nord-est, care a jucat un rol și la Alep. Ei au fost decisivi în lupta împotriva Statului Islamic, sunt aliați ai SUA cu care colaborează găzduind instalații. Erau alături de regim, însă în anumite subiecte erau pe părți opuse. Sunt inamicul numărul unu al Turciei care ar putea folosi „brigăzile” insurgente pe care le sprijină pentru a lansa un atac, indiferent de ce crede Jolani.

Cine va comanda la Damasc va trebui să evite deschiderea frontului. Indiciile nu sunt bune. Într-unul dintre primele comunicate, rebelii i-au avertizat pe kurzii „sirieni” să rupă toate legăturile cu „organizațiile teroriste străine”, expresie care ar trebui să-i vizeze pe kurzii „turci” ai PKK cu care au legături istorice, refugii și pământ. O legătură indisolubilă. În plus, există rapoarte despre ciocniri în Manbij.

Problema vizează și președinția lui Trump: noul președinte a declarat că SUA trebuie să rămână „în afara” disputei și vom vedea dacă, odată ajuns la Casa Albă, îi va retrage pe cei aproximativ 900 de soldați americani prezenți în Kurdistan și în locația strategică a lui al Tanf, la granița dintre Siria și Iordania.

ARMELE 

În aceste ore, Statele Unite urmăresc cu atenție un dosar serios: care privește probabilele depozite de arme chimice care au fost furnizate loialiștilor. Pentagonul este îngrijorat că ar putea ajunge pe mâini greșite. Din păcate, în timpul conflictului sirian, aceste dispozitive au fost utilizate chiar de către regim.

IRANUL 

Este marele învins. Teritoriul sirian a fost fundamental pentru Axa Rezistenței, coaliția milițiilor sponsorizate de Iran și, mai ales, pentru hrănirea Hezbollah-ului libanez care își pierde acum adevăratul spate logistic.

Din acest motiv îl susținuse pe Assad pe teren, iar Hezbollah-ul însuși, împreună cu Pasdaranii, reprezentau o piatră de temelie a securității. Numai că banii, consilierii, mullahii, serviciile, manevrele nu au fost de ajuns pentru a evita dezastrul. Un regres profund care sporește dificultățile aliaților șiiți din Liban și demonstrează faptul că Axa Rezistenței nu a putut reacționa. S-a deschis o prăpastie. Este ușor de imaginat consternarea celor care erau convinși că Teheranul poate garanta un scut.

RUSIA 

A suferit o mare umilință. A privit neputincioasă la sfârșitul creației sale din Siria. A trăit experiențele suferite de americani la Saigon și Kabul. Pactul cu Damascul îi permisese să revină cu forță în Orientul Mijlociu prin deschiderea bazelor, devenind un protagonist indispensabil. Pentru Moscova se aplică același lucru ca și pentru Teheran: ce vor crede noii prieteni din zonele de criză - de exemplu Sahel - despre incapacitatea de a-l salva pe dictator? Și vor exista multe speculații vizavi de modul în care Kremlinul va căuta alternative.

Potrivit unor experți, Moscova s-ar putea concentra pe Benghazi din Libia pentru a menține o prezență stabilă în Marea Mediterană. Un proiect vechi. Contactele cu generalul Haftar, liderul din Cirenaica, continuă de luni de zile și foștii mercenari Wagner sunt deja prezenți aici. Deocamdată - spun surse rusești - bazele din Siria sunt în stare de alertă, însă nu există amenințări specifice.

ISRAELUL

După atacul Hamas din 7 octombrie, acesta și-a uzat inamicii din punct de vedere militar și psihologic, i-a privat de lideri, a deținut inițiativa, a zdruncinat bazele Axei Rezistenței și acum urmărește evoluțiile cu un dublu „sentiment”.

Pozitiv, deoarece sfârșitul lui Assad este o nouă lovitură asupra  Hezbollahului și Iranului, însă plin de anxietate pentru că, la fel ca mulți alții, este îngrijorat de viitoarele amenințări jihadiste la granița de est. IDF a mutat întăriri spre Golan și a ocupat poziții în zona demilitarizată (linia Alpha). Nu este exclus ca banda să poată fi lărgită în vederea izolării.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA