Trump le va impune taxe vamale de 25% Canadei și Mexicului fără vreun motiv întemeiat, comentează „The Wall Street Journal” într-un editorial.

Președintele Trump va trage sâmbătă prima salvă a războiului vamal contra celebrilor adversari ai Americii... Mexic și Canada. Vor fi lovite cu taxe de 25% la frontieră, în vreme ce China, un adversar autentic, va fi lovită cu numai 10%. Ceea ce ne amintește de vechea glumă a lui Bernard Lewis: e riscant să fii inamicul Americii, dar a-i fi prieten poate fi fatal.

Lăsând China deoparte, justificarea lui Trump pentru acest asalt economic asupra vecinilor nu are absolut nici un sens. Secretara de presă a Casei Albe, Karoline Leavitt, afirmă că ele „înlesnesc revărsarea drogurilor ilegale în America”. Dar drogurile se revarsă în SUA de decenii și vot tot continua s-o facă atât timp cât americanii le vor folosi. Nici una dintre cele două țări nu e capabilă să le oprească.

Dar drogurile ar putea fi numai pretextul, întrucât Trump a clarificat că-i plac taxele vamale în sine. „N-avem nevoie de produsele pe care le au ei”, a declarat el joi. „Avem tot petrolul de care poate fi nevoie. Avem toți copacii de care poate fi nevoie, cherestea adică.”

Trump vorbește uneori ca și cum SUA n-ar trebui să importe absolut nimic, ca și cum America ar putea avea o economie complet închisă, producând tot ce-i trebuie intern. Așa ceva se numește autarhie și nu reprezintă lumea în care trăim, ori una în care ar trebui să vrem să trăim, așa cum și Trump ar putea constata curând.

Putem lua drept exemplu industria auto din SUA, care în realitate e o industrie nord-americană, cu lanțurile de aprovizionare ale celor trei țări extrem de interconectate. Canada ne-a furnizat 12% din totalul importurilor de piese auto în 2024, iar Mexic aproape 42%. Experții afirmă că un vehicul produs pe continent traversează de numeroase ori granițele, întrucât companiile își procură piese și adaugă valoare în cel mai eficient mod posibil din punct de vedere financiar.

Și toată lumea are de câștigat. Reprezentantul Comercial al SUA a declarat că în 2023 industria a contribuit cu 809 miliarde de dolari la economia americană, reprezentând cam 11,2% din totalul producției interne și susținând „direct și indirect 9,7 milioane de locuri de muncă în țară”. SUA au exportat în 2022 vehicule și piese de 75 de miliarde de dolari în Canada și Mexic. Cifră care a săltat cu 14% în 2023, la 86,2 miliarde, conform American Automotive Policy Council.

Producătorii americani de mașini ar fi mult mai puțin competitivi fără acest comerț. Integrarea regională e de acum o strategie de producție adoptată de întreaga industrie - o regăsim și în Japonia, Coreea de Sud și Europa -, urmărind să folosească diverse piețe cu calificare înaltă și muncă ieftină pentru a procura piese, software și servicii de asamblare.

Rezultatul a fost creșterea capacității industriale auto a SUA, odată cu cea a importurilor de vehicule, motoare și alte piese. În 1995-2019 aceste importuri au crescut cu 169%, iar capacitatea industrială de producție internă cu 71%.

Scott Lincicome de la Cato Institute a observat, pe baza datelor, că „pe măsură ce cresc importurile crește și producția americană”. Multe slujbe bănoase din industria auto din Texas, Ohio, Illinois și Michigan își datorează competitivitatea acestui ecosistem, bazându-se masiv pe furnizori canadieni și mexicani.

Taxele vamale vor face prăpăd și în cazul comerțului transfrontalier cu mărfuri agricole. În anul fiscal 2024 Mexicul ne-a asigurat vreo 23% din totalul importurilor alimentare, iar Canada cam 20%. Mulți mari producători agricoli americani s-au mutat în Mexic, fiindcă din cauza limitării imigrației legale găsesc greu mână de lucru în SUA. 90% din cantitatea de avocado vândută în SUA vine din Mexic. O fi Trump de-acum un naționalist și în ce privește culturile de avocado?

Apoi mai este și perspectiva represaliilor, iar Canada și Mexic au demonstrat deja că se pricep la ele, obținând de pe urma lor un efect politic maxim. Administrația Obama și democrații din Congres au sistat în 2009 un program-pilot care le permitea camionagiilor mexicani de cursă lungă să intre în SUA, după cum stipula NAFTA [tratat de liber schimb nord-american - nota trad.]. Mexicul a răspuns cu represalii atent calibrate vizând 90 de categorii de produse americane, astfel încât să pună presiune pe industria din circumscripțiile-cheie.

Printre ele se numărau struguri și vin din California, brazi de Crăciun și cireșe din Oregon, gemuri și marmelade din Ohio și soia din Dakota de Nord. Când Trump i-a impus taxe pe oțel și aluminiu, în 2018, Mexicul a obținut rezultate utilizând aceeași tactică: a impus și el taxe pe oțel, produse din porc, brânzeturi proaspete și burbon.

Premierul canadian Justin Trudeau a promis că va replica la taxele americane după principiul dolar pentru dolar. Canada poate îndura o lovitură mai grea la adresa PIB-ului, din moment ce are o economie mult mai mică, însă consumatorii americani vor fi cei care vor resimți prețurile mai piperate la anumite produse.

Nimic din toate acestea nu ar fi trebuit să se întâmple, conform variantei NAFTA negociate și semnate de Trump în primul lui mandat. Disponibilitatea Americii de a-și ignora obligațiile asumate prin tratat, până și față de prieteni, nu va face ca alte țări să fie nerăbdătoare să încheie acorduri cu noi. Poate totuși că Trump va proclama victoria și va renunța la taxe, dacă va obține unele concesii de formă. Dar dacă acest război comercial din America de Nord va persista, va putea fi caracterizat drept unul dintre cele mai stupide din istorie.

Sursa: Rador Radio România