Operațiunea surpriză a început la ora 7.45 dimineața: numele său de cod fiind „Joint Sword 2024-A”, o definiție care se referă la utilizarea combinată a forțelor navale, aeriene, terestre și de rachete, explică agenția chineză Xinhua, citată de Il Corriere Della Sera.

În „teaca” Sabiei sunt cel puțin 3 semnale de amenințare precise și tulburătoare: 1) lipsa avertismentului prealabil cu privire la începerea operațiunii; 2) noutatea obiectivelor tactice; 3) noul cadru al relațiilor politice (sau lipsa relațiilor) dintre Beijing și Taipei.

Manevrele, potrivit comunicatului chinez, vor dura două zile și pe lângă faptul că reprezintă o formă de „pedeapsă puternică” pentru noul președinte taiwanez William Lai Ching-te, acuzat că este „un separatist periculos, trădător al patriei”, își propun să fie un „avertisment serios împotriva oricărei intervenții străine”.

De fapt, unitățile chineze au depașit cu mulți kilometri coasta de est a Taiwanului, pe rutele care duc către Japonia și Filipine, unde Statele Unite au baze din care ar trebui să sosească ajutoare.

O hartă a operațiunii „punitive” publicată de comandamentul chinez arată Taiwanul înconjurat de cinci dreptunghiuri roșii mari și insulele Kinmen, Matsu și Dongyin, controlate de guvernul de la Taipei, dar foarte aproape de coasta Chinei continentale, încercuite pentru a demonstra că în cazul unui atac real, ar fi primul obiectiv.

Guvernul taiwanez și-a mobilizat forțele pentru „apărarea suveranității” și a protestat împotriva „provocării iraționale” venită din partea chineză care „subliniază mentalitatea militaristă a Beijingului”. Ministerul Apărării de la Taipei a trimis avioane de luptă interceptoare și a pus în alertă forțele navale și cele terestre.

Unul dintre aspectele dezbătute în ultimele luni de comandamentele taiwaneze este riscul ca într-o zi, mari manevre chineze precum cele în curs să ascundă declanșarea unui atac adevărat. Analiștii militari notează că desfășurarea chineză dezvăluie o simulare de invazie la scară largă. Cercurile desenate de planificatorii de la Beijing în jurul insulelor Kinmen, Matsu și Dongyin sunt un avertisment serios, deoarece indică pentru prima dată în mod explicit acele insule mici ca obiective. Nu era un secret, însă gestul are o simbolistică menită să intimideze populația locală.

Un alt element preocupant este surpriza: marile manevre precedente organizate de chinezi fuseseră planificate, mediatizate și anunțate cu mult timp înainte. S-a întâmplat pentru prima dată în august 2022, când Beijingul a vrut să protesteze în maniera sa caracteristică față de vizita la Taipei a lui Nancy Pelosi, pe atunci speaker al Camerei Statelor Unite.

Song Zhongping, un expert militar chinez care locuiește la Hong Kong, explică pentru Reuters că „prin aceste exerciții masive, Armata Populară de Eliberare le comunică activiștilor pentru independență din Taiwan și forțelor externe care îi susțin că este capabilă să-i elimine cu viteza și puterea unui tunet”.

Dar de ce a decis Xi Jinping că trebuie să „pedepsească” Taiwanul acum? În data de 20 mai a preluat mandatul la Taipei noul președinte William Lai Ching-te, care fusese ales în ianuarie. În discursul său inaugural, Lai a avut grijă să rămână ancorat de „status quo”, ceea ce presupune separarea de facto între cele două părți ale Strâmtorii, dar nu o declarație de independență.

Status quo-ul este în vigoare din 1949, de când naționaliștii lui Chiang Kai-shek s-au refugiat pe insulă: în aceste decenii Taiwanul s-a transformat într-o democrație și o putere economică, controlează un teritoriu, produce bani și are o armată. O situație mulțumitoare pentru Statele Unite, care nu recunosc Taiwanul ca stat pentru a putea avea relații diplomatice cu Beijingul, dar îi susține cu „ambiguitate strategică” dreptul său de a rămâne separat de China comunistă.

Aici e buba: exact consolidarea democrației în Taipei i-a provocat anxietate lui Xi, care a decis să se grăbească și a promis că va încheia „reunificarea” pentru a nu „lasa problema nerezolvată generațiilor viitoare”. Timp de opt ani, Beijingul a încheiat orice dialog politic cu guvernul insulei și a început să amenințe cu acțiuni pline de o vigoare retorică din ce în ce mai mare și cu desfășurarea forțelor militare.

Lai Ching-te a declarat că Taiwanul vrea să fie „cârmaciul păcii globale” și a lansat un apel la dialog. „Ar trebui să împărtășim responsabilitatea față de lume de a menține pacea și stabilitatea în strâmtoare”. Însă cuvintele sale au stârnit o reacție furioasă la Beijing, care le-a perceput drept „mărturisirea completă a independenței Taiwanului”.

Ministerul de Externe al Chinei a decretat că „Lai este un trădător care va fi bătut în cuie pe coloana rușinii istorice”. Dar care sunt frazele care au stârnit furia chinezilor? Lai a vorbit timp de 30 de minute, menționând democrația de 31 de ori.

„Nu ne vom supune sau nu vom provoca, vom menține status quo-ul”, a spus el.

Și mai presus de toate, au observat politologii occidentali, el a susținut că „este clar pentru toată lumea că Republica Chineză (numele istoric al Taiwanului, n.red.) și Republica Populară Chineză nu sunt subordonate una alteia”.

Ani de zile guvernul taiwanez a folosit formula ceva mai prudentă „cele două părți ale strâmtorii”, acum însă noul președinte revendică numele oficial al teritoriului, fapt care a dat Beijingului motivația de a reacționa.

Imediat după discursul inaugural, analiștii internaționali s-au întrebat dacă nu cumva William Lai a mers prea departe. Însă adevărul este că, așa cum a spus Danny Russel, vicepreședintele think tank-ului Asia Society Policy Institute, „William Lai nu ar fi putut spune nimic pentru a satisface Beijingul, în afară de „predarea necondiționată” a democrației taiwaneze Partidul Comunist Chinez. Iar numele operațiunii punitive, «Joint Sword 2024-A», are și el un sens: litera A sugerează că este doar prima dintr-o serie lungă.

 SURSA: RADOR RADIO ROMÂNIA