Această atitudine nu poate fi calificată decât extrem de incoerentă. Wang Yi, ministrul chinez de externe, a organizat recent o conferință de presă cu prilejul unei sesiuni a Congresului Popular Național [„parlamentul” Chinei - n.trad.].Audienței nu i-a venit să-și creadă urechilor când Wang s-a lăudat cu prietenia strânsă dintre China și Rusia, declarând: „Gazul natural la Rusiei alimentează numeroase gospodării chineze, iar automobilele Chinei rulează pe șoselele și străzile rusești”, scrie cotidianul japonez The Asahi Shimbun.

Beijingul declarase oficial că, în contextul războiului din Ucraina, le va cere ambelor tabere să încheie un armistițiu și să treacă la negocieri de pace.

Însă, în realitate China a continuat să susțină economic Rusia de-a lungul ultimilor doi ani.

Pe de altă parte însă, Beijingul a făcut apel la alte țări din lume să aprobe poziția Chinei, potrivit căreia Taiwan e parte integrală a teritoriului ei.

Atunci, dacă vrea să fie consecventă, ar trebui să-i ceară Rusiei să nu mai acapareze teritorii străine.

Wang a continuat conferința prin a cere o încetare imediată a focului în contextul atacurilor armatei israeliene asupra teritoriului autonom palestinian al Gazei.

„Nimic nu justifică uciderea populației civile”, a declarat Wang.

E un argument rezonabil, care nu face altceva decât să evidențieze și mai mult decalajul enorm față de atitudinea Chinei referitor la invazia rusă din Ucraina.

China însăși își surclasează vecinii de multă vreme pe frontul militar.

Bugetul ei militar, publicat pe 5 martie, se ridică la 1,6655 trilioane de yuani (adică 231 miliarde de dolari), cu 7,2% mai mult ca în 2023.

Rata creșterii, de altfel neschimbată față de anul trecut, ar fi suficientă pentru dublarea bugetului dacă se va menține același ritm în următorii 10 ani.Presa relatează că țara s-ar fi apucat să-și construiască și un al patrulea portavion.

Guvernul lui Xi Jinping și-a fixat obiectivul de a „moderniza” armata Chinei până în 2035 și de a o transforma într-o „forță de talie mondială” până la jumătatea secolului.

Măsurile Chinei pot fi interpretate doar ca o expresie a intenției ei de a nu încetini niciodată cheltuielile militare, în vederea atingerii acelor obiective, indiferent care ar fi starea economiei.

China și-a consolidat de asemenea continuu capacitatea militară nucleară, care a depășit deja pragul necesar pentru autoapărare. Vase de război și civile și avioane militare ale Chinei se deplasează deliberat prin preajma Japoniei și în Marea Chinei de Sud.

Suntem tentați să întrebăm cum ar putea Beijingul să explice aceste manevre care deviază de la politica diplomatică oficială a țării, care propovăduiește pacea.

Poziția reală a Chinei în politica externă urmărește de fapt să se pregătească pentru competiție și rivalitate cu SUA, care se anticipează că vor persista pe termen lung.

Wang a acuzat SUA la conferință de neconsecvență între fapte și vorbe.

S-a plâns că Washingtonul nu și-a relaxat sancțiunile economice contra Chinei, cu toate că președintele american Joe Biden a declarat la o întâlnire cu Xi că Washingtonul dorește ca China să se dezvolte.

Însă și China ar trebui să se asigură că există consecvență între vorbele și faptele ei.

Beijingul ar trebui să realizeze că intenția lui de a exploata declinul hegemoniei americane pentru a-și amplifica propria influență va rămâne la fel de evidentă ca întotdeauna, chiar și atunci când pledează pentru pace și stabilitate - în timp ce-și ascute ghearele.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA