China a fost departe de radarul aliaților de zeci de ani, neprezentând o amenințare militară directă, dar acum, pentru prima dată, este de așteptat să fie inclusă în Conceptul Strategic care va fi implementat la summitul de la Madrid.

Tocmai actualul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, a fost cel care a pus problema pe masă. La summitul liderilor Alianței de la Londra din decembrie 2019, el a susținut că trebuie "abordat" faptul că China se apropie de noi. "O vedem în Africa, în Arctica, investind în infrastructură în Europa și, de asemenea, în spațiul cibernetic", a spus el.

Drept urmare, în declarația comună de la finalul acelui summit, gigantul asiatic a fost menționat pentru prima dată, constatându-se că "influența tot mai mare și politica internațională a Chinei reprezintă atât oportunități, cât și provocări pe care trebuie să le abordăm împreună ca Alianță".

În declarația de la sfârșitul summitului din iunie 2021 de la Bruxelles, liderii aliați au detaliat această idee. Astfel, ei și-au exprimat îngrijorarea cu privire la "ambițiile declarate și conduita asertivă" ale Beijingului și că aceasta constituie "provocări sistemice la adresa ordinii internaționale bazate pe reguli".

De asemenea, aceștia au confirmat că gigantul asiatic are un arsenal nuclear în creștere, precum și "opacitatea" cu care își desfășoară modernizarea forțelor armate, pe lângă cooperarea militară cu Rusia.

Pe de altă parte, liderii Alianței și-au recunoscut îngrijorarea cu privire la "lipsa frecventă de transparență și utilizarea dezinformării" de către China, exprimându-și totodată disponibilitatea de a "menține un dialog constructiv acolo unde este posibil".

Cu aceasta, au pus negru pe alb principalele preocupări pe care China le ridică în prezent pentru Alianță și pe care țara nu le ridica atunci când a fost creată organizația, în 1949, și care impun acum includerea ei în Conceptul Strategic, document în care aliații identifică amenințările cu care se confruntă și elaborează strategii pentru a le face față.

În aceeași săptămână, Stoltenberg a amintit că în Conceptul de la Lisabona, agreat în 2010 și care va fi înlocuit cu Conceptul de la Madrid - al optulea din istoria Alianței - China nu a fost menționată și a atras atenția cât de mult s-a schimbat contextul internațional de atunci, mai ales după invadarea rusă a Ucrainei.

Atunci, Stoltenberg, prezent în calitate de prim-ministru norvegian la acest summit la care a participat și premierul rus, Dmitri Medvedev, a evidențiat că Rusia a fost menționată drept "partener strategic", lucru care nu va fi menținut în noul document, deoarece "acum avem război în Europa" și atunci era pace.

La acel summit, "nu am menționat China nici măcar o dată", a subliniat Stoltenberg, "convins" că în Conceptul strategic care va fi aprobat la Madrid "vom aborda consecințele de securitate ale Chinei". "Nu ne vom referi la China ca un adversar, dar vom ține cont de faptul că acest lucru este important și pentru securitatea noastră", a spus el.

Va trebui să așteptăm până la finalizarea textului pentru a afla amploarea a ceea ce spune despre China, țară care nu întotdeauna generează unanimitate între aliați datorită influenței pe care o are asupra unora dintre ei. În plus, având în vedere că membrii NATO au făcut eforturi în ultimele luni pentru a împiedica Beijingul să sprijine militar Moscova în conflictul din Ucraina, ei vor încerca cu siguranță să nu-l provoace pe președintele chinez Xi Jinping și să-l împingă în brațele lui Vladimir Putin.

Totuși, așa cum a avertizat deja Stoltenberg în 2019, prezența chineză în mediul NATO și în raza sa de acțiune este în creștere, începând cu așa-numitul sud slab, căruia guvernul spaniol dorește să i se acorde atenție din cauza amenințărilor care emană din această zonă, în special din Sahel, și a cărei includere în Conceptul Strategic ar fi fost deja realizată.

În Africa, gigantul asiatic și-a sporit prezența, mai ales din punct de vedere economic, așa cum a făcut și în Arctica prin investițiile sale în țări precum Islanda, Suedia, Norvegia și Finlanda, sub așa-numita "Rută Polară a Mătăsii". În Europa, China a investit în principal în infrastructură - în special în porturi - și, de asemenea, în telecomunicații - rețeaua 5G -, despre care se crede că ar fi capabilă să slăbească capacitatea de răspuns a NATO.

Totuși, ceea ce, fără îndoială, a determinat Alianța să se uite și la flancul său vestic a fost creșterea asertivității chineze în regiunea Indo-Pacific și care a provocat Statele Unite în ultimii ani, mai ales după sosirea de la Donald Trump la Casa Albă, când și-au concentrat mai mult atenția asupra acestei părți a lumii.

Faptul că Washingtonul privea mai mult spre vestul teritoriului său decât spre est a generat îngrijorare în rândul aliaților, întrucât apărarea Europei depinde în mare măsură de capacitățile militare americane staționate pe teritoriul său și s-a temut că aceste mijloace s-ar putea muta în Indo-Pacific.

Invazia Ucrainei a pus din nou accentul pe Europa și pe nevoia de a proteja continentul de amenințarea rusă, o problemă care preocupă în special aliații care împart granița cu această țară, dar experții sunt de acord că NATO nu poate ignora amenințarea care vine din China și cu atât mai mult având în vedere apropierea Beijingului de Moscova, precum și rolul său în ceea ce numește noile amenințări, cum ar fi spațiul cibernetic și chiar spațiul.

Sursa: RADOR