Protestele împotriva Israelului s-au răspândit săptămâna trecută în campusurile universitare, devenind pe alocuri violente. La Universitatea Columbia manifestanții au scandat în sprijinul organizațiilor teroriste, au ars drapelul american și l-au fluturat în schimb pe cel al Hezbollahului. Au îndemnat Brigăzile Al-Qassam ale Hamasului să atace din nou Israelul și i-au provocat pe studenții evrei cu scandări precum: „Nu uitați niciodată 7 octombrie”, respectiv „Se va mai întâmpla de încă 10.000 de ori!”Dar nu se întâmplă doar în campusuri.

Trei bărbați au întrerupt slujba de Paște la Catedrala St. Patrick din New York, desfășurând o pancartă și strigând „Palestina liberă!” După 7 octombrie nenumărate evenimente religioase, naționale, politice și sportive au fost întrerupte de astfel de demonstrații, ai căror organizatori se pricep să le mărească expunerea mediatică și să altereze percepția publică. Lucrul cel mai descurajant e lipsa de atenție acordată revendicărilor efective ale protestatarilor, care merg până mult dincolo de un armistițiu în războiul dintre Israel și Hamas.

Să luăm ca exemplu evenimentul de strângere de fonduri electorale al președintelui Biden din 28 martie de la New York, cu participarea lui Barack Obama și Bill Clinton, care a fost întrerupt de strigăte din auditoriu. Incidentul în sine a ajuns pe prima pagină a ziarelor, și totuși, nici o publicație nu a menționat că protestatarii scandaseră printre altele „Jos SUA!” și „Al-Qassam sunt pe drum!”, ultima fiind o referire la aripa militară a Hamas. Nu au fost pomenite nici amenințările cu violența fizică la adresa participanților, proferate în exteriorul clădirii, o tactică tipică. Totodată e ignorată în general de presă prezența steagurilor și afișelor unor organizații oficial desemnate teroriste - Hamas, Hezbollah, Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP) - la protestele din SUA, Canada și Regatul Unit.

Organizații teroriste importante și-au exprimat sprijinul pentru aceste proteste și acțiuni de perturbare, care constituie de vreme îndelungată un element-cheie al planului conceput de Hamas pentru a cuceri inimi și minți în Occident. Încă de acum un deceniu, în cursul războiului purtat în Gaza de Israel în iulie-august 2014, Ministerul de Interne al Hamasului a publicat un ghid pentru activiștii organizației de pe rețelele sociale, instruindu-i în ce lumină să-i prezinte acele evenimente audienței occidentale.

Și nu e nici un fel de coincidență faptul că declarațiile oficiale ale Hamas și ale altor grupări jihadiste importante sunt aproape identice. Aceste declarații sună ca niște mesaje politice prestabilite menite a pune presiune pe decidenții din SUA și în general din Vest. Și chiar par să funcționeze. Deși supus la o presiune masivă pentru a ajuta Israelul, președintele Biden l-a avertizat pe 4 aprilie că SUA își vor modifica semnificativ politica dacă el nu-și va domoli campania militară în Gaza. Hamas a profitat imediat de acea dispută americano-israeliană, publicând un comunicat care îi îndemna să iasă la protest pe „toți oamenii liberi din lume”.

Un alt exemplu flagrant de mesaj prestabilit jihadist provine de la șeful Hezbollahului, Hassan Nasrallah, din 13 martie, când el a lăudat activitatea politică a americanilor musulmani din Michigan, apreciind-o drept „foarte influentă”. El a afirmat că „ar trebui să-i salutăm” pe „numeroșii oameni care demonstrează în America” și a calificat campania „necondiționată” pornită din Dearborn, Michigan, împotriva lui Biden în cursul alegerilor primare drept „cel mai important mijloc de presiune asupra administrației Biden”. Nasrallah invocase deja efectul protestelor „din Washington, New York, Londra, Paris și Europa de Vest” într-un discurs din 11 noiembrie, lăudând forța cu care acestea „aplică presiune pe guvernele lor”.

Toți comandanții superiori ai Hamas au vorbit și ei public despre importanța protestelor și au afirmat că influențarea politicilor americane și occidentale e parte integrală a strategiei organizației teroriste de a nimici Israelul. Khaled Mashal, responsabilul Hamas pentru activitatea externă, îi îndemna pe 10 octombrie pe simpatizanții grupării să protesteze „în orașele de pretutindeni”. Pe 31 octombrie tot el declara că prietenii organizației teroriste „din stânga globală” răspunseseră la apelul acesteia. Pe 27 martie el a făcut din nou apel ca milioane de oameni să iasă la protest în stradă, afirmând că a avut loc o transformare fără precedent în opinia publică globală.

Încă din 7 octombrie [ziua masacrului - n.trad.] șeful Hamas și fostul premier palestinian Ismail Haniyeh făcea aluzie la această tactică la postul TV Al Jazeera. Cu acea ocazie a ridicat în slăvi „rezistența externă”, „aliații strategici” și musulmanii de pe tot cuprinsul lumii - considerați toți „parteneri la împlinirea acestei mărețe victorii” -, îndemnându-i să „se alăture acestei bătălii în orice mod au posibilitatea să o facă”. Osama Hamdan, membru în biroul politic al Hamas, sublinia într-un interviu din 12 noiembrie „impactul mare” al protestelor „în ce privește presarea decidenților din [întreaga] lume”.

La șase luni după atacarea Israelului, Hamas, Hezbollah, Houthi și alte organizații teroriste nu se limitează doar la a aplauda protestele de stradă. Ele efectiv colaborează cu activiști americani și occidentali și-i îndoctrinează prin intermediul unor întâlniri, interviuri online și podcasturi.

Haytham Abdo, responsabil al PFLP, a evidențiat chiar această colaborare într-un interviu acordat pe 31 ianuarie lui Brian Becker, coordonator național al Answer Coalition, o confederație de organizații anti-război de stânga radicală. Abdo a declarat că e „prima dată” când are loc o atât de „masivă manifestare” a sprijinului în SUA. Pretinzând că acum peste 50% din tineretul american e pro-Palestina, el a declarat: „Vedem că Biden sau administrația americană e afectată acum de această transformare a poporului american”.

Organizația studențească Apartheid Divest de la Universitatea Columbia a găzduit în campus pe 25 martie un eveniment intitulat „Rezistență 101”. Au participat liderii ai Samidoun (afiliată la PFLP), Within Our Lifetime și ai altor organizații extremiste. La eveniment a luat cuvântul un fost responsabil al PFLP, Khaled Barakat, care s-a referit la ai săi „prieteni și frați din Hamas, Jihadul Islamic [și] PFLP din Gaza”, afirmând despre ei că, mai ales după 7 octombrie, „atunci când văd studenți organizându-se în afara Palestinei, ei chiar simt că sunt susținuți ca mișcare de rezistență și că sunt sprijiniți”. Apoi pe 30 martie, la postul TV al Hezbollahului, Al-Manar, tot Barakat declara că acum „vasta majoritate” a tinerilor americani și canadieni „susțin rezistența armată”, ca urmare a „introducerii studiilor despre colonialism, rasism și sclavie în programa de istorie”.

La ședința din 21 ianuarie de la New York a Partidului Muncitoresc Mondial Marxist-Leninist a fost citit un mesaj oficial din partea Hamas, iar reprezentanți ai PFLP, Jihadului Islamic Palestinian, Hezbollah și Houthi au trimis mesaje video. Ibrahim Mousawi, parlamentar libanez din partea Hezbollah, a subliniat sprijinul organizației sale pentru proteste, afirmând că ele sunt „foarte necesare și foarte apreciate de oamenii noștri de aici” și că „noi chiar susținem această muncă”. Hezbollah și activiștii occidentali, a mai spus el, s-au ridicat „împreună, un singur front”, împotriva Israelului, împotriva SUA și a „tiraniei” lor și împotriva „hegemoniei și imperialismului Occidentului”. Și șeful grupării Houthi, Nasreddine Aamir, le-a mulțumit protestatarilor vestici și i-a lăudat pentru că „iau atitudine și participă la marșuri și ies în stradă”.

Colaborarea dintre responsabilii teroriștii și lista lor tot mai lungă de amici din SUA și Vest are consecințe concrete. Aceste grupări nu sunt desemnate drept teroriste degeaba. Ele nu se ocupă cu planificarea de marșuri și manifestații - ele se ocupă cu executarea de atentate teroriste. Iar când activiștii americani și vestici, inclusiv studenții, vor vedea că marșurile și protestele lor nu dau roade, ei își vor calcula următorii pași - care vor fi influențați de cei pe care și i-au luat drept tovarăși.