Cu o sacoșă de cumpărături în mână, fata își vede de drum indiferentă la prezența a trei gărzi înarmate care „escortează” un colonist israelian. John Berger o „privește” cu bunăvoință de pe zidul auriu de piatră, culoarea pielii milenare a Ierusalimului care strălucește în lumina după-amiezii. Cei ai scriitorului și criticului de artă care a murit în 2017, un apărător convins al cauzei palestiniene, sunt doar doi dintre numeroșii ochi gigantici pictați pe casele și aleile dealurilor din Silwan. Aproape un kilometru de graffiti și picturi murale create în ultimii zece ani de asociația locală centrul creativ Madaa. Prin proiectul „Sunt martorul al Silwanului”, cei 700 de locuitori vor să-și declare lumii existența. Și rezistența. Sumud, cum se spune în arabă. Mai ales acum, când perspectiva asupra lumii este obstrucționată de Gaza, Iran și alte situații de urgență.

Situat la sud-est de Orașul Vechi, între Muntele Sion și Muntele Măslinilor, cartierul este unul dintre fronturile „bătăliei de la Ierusalim”. Un conflict pe care guvernul israelian și municipalitatea îl combat cu ordine de evacuare, citații în instanță și proiecte de grădinărit și săpături arheologice. Cu scopul nedeclarat, dar evident, de a pătrunde în fibrele urbane ale Orientului, ocupate în 1967 de armata din Tel Aviv, dar încă populate de palestinieni. Mai ales în zonele din apropierea zidurilor. La fel ca Batan al-Hawa, inima districtului Silwan și refugiu, la începutul secolului al XX-lea, pentru o comunitate de evrei yemeniți. Săptămâna trecută, Curtea Supremă a respins apelul familiei Um Nasser Rajabi: ccea ce înseamnă că aceștia vor trebui să cedeze clădirea pe care au achiziționat-o în 1975 către Ateret Cohanim, o organizație evreiască dedicată recuceririi metropolei.

Cu cinci zile mai devreme, aceeași instanță a respins o cerere similară din partea familiilor Shweiki și Odeh. Cele trei familii – în total 37 de persoane – vor fi în curând evacuate, așa cum s-a întâmplat cu alte șaisprezece înaintea lor. Alte șaizeci de familii – dezvăluie Peace Now – se luptă în instanță pentru a-și apăra casele. Cu toate acestea, nu este ușor. O lege, aprobată de Knesset în 1970, le permite israelienilor să-și recupereze proprietățile rămase în Ierusalimul de Est în urma războiului din 1948. Un drept care nu este acordat, conform unei legi din 1950 și palestinienilor în ce privește casele pierdute în strămutările care au urmat nașterii statului evreu. „Acest dublu standard legislativ este o nedreptate și o crimă”, explică Peace Now.

Pentru Daniel Seidemann, avocat și fondator al Ierusalimului Terestru, Silwan este o piesă din puzzle-ul de miliarde de șekeli – aproximativ 250 de milioane de euro – care prinde contur de două decenii și care a început să accelereze pe 7 octombrie. Numai prin legarea lui de celelalte apare imaginea completă: un arc mare de așezări israeliene în jurul cadranului estic al Orașului Vechi. „Silwan este vârful cel mai sudic. Continuând spre nord se află zonele Rasel el-Amud, Muntele Măslinilor, Valea Chedron, Sheikh Jarrah. Toate fac obiectul unor inovații – telecabina de la Vest la Poarta Dung, podul peste Valea lui Hinnom la 170 de metri de moscheea al-Aqsa, săpăturile din Cetatea lui David – sau al unor plângeri legale. Mijloace diferite prin care se urmărește același scop: sculptarea peisajului Ierusalimului pe baza unei interpretări fundamentaliste a Bibliei pe care majoritatea israelienilor o resping”, spune Seidemann, fără ezitare. Acest lucru le oferă extremiștilor evrei controlul asupra nucleului spiritual al Orașului Sfânt, excluzând musulmanii și marginalizând prezența creștină.

Parcul arheologic Cetatea lui David este sinteza vizuală a acestei perspective. Panourile, răspândite de-a lungul traseului, ilustrează că, acum 3.000 de ani, Palatul lui David, nucleul original al Ierusalimului, se afla pe acel loc. Cu Biblia în mână și pălăria în stil Indiana Jones, în videoclipul 3D, având ca fundal sonor un amestec de șlagăre hollywoodiene, prietenosul ghid virtual prietenos Amos călătorește prin secole până la „redescoperirea” săpăturilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mesajul fiind cel că acele pietre străvechi și masive stau la baza actualei revendicări israeliene.

Această politică „reprezintă o ruptură substanțială față de linia menținută de Israel în ce privește Ierusalimul de Est”, subliniază Seidemann, unul dintre cei mai profunzi experți în evoluția socio-urbană a Orașului Sfânt. „În cei patruzeci de ani care au urmat ocupației, s-au mutat acolo 230 de mii de coloniști”, adaugă el. „Terenurile palestiniene pe care au construit zece așezări mari erau, însă, slab populate. Nu au existat demolări sau strămutări la scară largă.” Punctul de cotitură a început în 2005, odată cu retragerea din Gaza și exploatarea coloniilor din Cisiordania. Patru ani mai târziu, trei familii arabe au fost evacuate din Sheikh Jarrah.

„Ne aflăm în Palestina”, spune Salah Diab în timp ce arată spre salonul amenajat sub pergola grădinii sale, un loc de întâlnire pentru jurnaliști și activiști.

În față, protejați de garduri și camere de filmat, locuiesc coloniștii care au ocupat casa al-Gawi. „Îmi amintesc bine cum i-au alungat în mijlocul străzii, unde au campat luni de zile”, spune Diab, unul dintre protagoniștii protestului care a înghețat expulzarea a peste 500 de palestinieni strămutați din Israel, cărora, în 1956, ONU și Iordania – sub al cărei mandat la acea vreme se afla Ierusalimul de Est – le atribuiseră cartierul. Numai că ordinele de evacuare au continuat să sosească, iar protestul continuă, săptămână de săptămână, așa cum arată fotografiile colectate de Diab: astfel încât evacuarea sa ar putea intra în vigoare într-o lună. „Procedează într-un mod fragmentat, pentru a atrage mai puțină atenție. Prima ordonanță de interdicție am primit-o în 2013”, spun Samira Budairi și soțul ei, Adel, care locuiesc la două case distanță. „Între cereri respinse și perioade moarte, cazul continuă. Dar suntem încă aici. Pentru cât timp, nimeni nu știe.” Puzzle-ul este incomplet. Muntele Măslinilor este una dintre cele mai evidente piese lipsă. Până acum.

Sursa: Rador Radio România