Ferm și hotărât, Vladimir Putin continuă să se arate încrezător și sfidător pe frontul ucrainean. "Planul nostru nu necesită schimbări. Nu ne grăbim", a asigurat în fața jurnaliștilor șeful Kremlinului la finalul celor două zile de întâlniri internaționale între prieteni și parteneri la Samarkand.

În cetatea istorică din Uzbekistan, gazda, la sfârșitul săptămânii trecute, în inima Asiei Centrale, a summitului Organizației de Cooperare de la Shanghai care reunea 15 șefi de stat, el a vrut să dovedească Vestului că Rusia nu este izolată în est, comentează publicația franceză Les Echos.

Între îmbrățișări sincere și zâmbete înghețate, între geopolitică și aspecte energetice, el și-a înmulțit întâlnirile directe cu omologii săi "aliați" pentru a se poziționa ca o contrapondere la influența occidentală.

Niciun sprijin verbal al aliaților săi

Dar în momentul bilanțului, imaginile cu strângeri de mână calde și aperitive informale în jurul meselor cu bucate uzbece au trecut pe planul secund. De fapt, Vladimir Putin s-a întors cu mâna goală pe frontul esențial pentru el, Ucraina. În vreme ce Moscova este din nou acuzată în Occident că închide ochii la bănuielile de crime comise de armata sa la Izium, după descoperirea a sute de cadavre îngropate în acest oraș recucerit de Kiev, șeful Kremlinului nu a obținut la Samarkand niciun sprijin verbal din partea "prietenilor" săi, la aproape șapte luni de la începerea "operațiunii sale speciale" potrivit denumirii oficiale. Dimpotrivă.

După chiar mărturisirea lui Vladimir Putin, președintele chinez, Xi Jinping, i-a exprimat în culise "îngrijorările" sale.

În ședința plenară, omologul lui turc, Recep Tayyip Erdogan, i-a cerut să pună capăt conflictului "cât mai repede". Șavkat Mîrzîioiev, președintele uzbek, gazda summitului și aflat în plină "perestroika" în țara sa, nu a încetat să promoveze meritele "dialogului". Cât despre Kassym-Jomart Tokayev, aflat la conducerea Kazahstanului, fostă republică sovietică dependentă de fratele mai mare rus, el a insistat public pe importanța respectării "integrității teritoriale".

Ceilalți lideri s-au referit pur și simplu la "criza ucraineană", formulare prudentă pentru a nu-l irita pe Vladimir Putin, arătând o distanțare foarte deranjantă pentru Kremlin.

Dezavuare din partea lui Narendra Modi 

Apoi lovitura de trăsnet a venit de la Narendra Modi. În fața presei, la începutul întâlnirii lor bilaterale, prim-ministrul indian i-a spus lui Vladimir Putin: "Știu că nu e momentul pentru război". Început de dezprobare sau simplu apel la negociere, cum a explicat apoi ministrul indian al afacerilor externe într-un briefing? "Abilă ponderare ministerială pentru a proteja mizele economice. Dar e prima dată când Modi, fără îndoială presat de Statele Unite, îndrăznește un asemenea afront față de Putin, condamnând de facto războiul lui", declară pentru "Les Echos" un membru al delegației indiene.

Vladimir Putin a vorbit desigur despre afaceri la Samarkand. A fost vorba să reorienteze spre China 50 de miliarde m3 de gaz prevăzuți inițial anual pentru piețele europene. India profită de pe urma vânzărilor de arme, petrol și îngrășăminte chimice cu prețuri mici. Cu Uzbekistanul au fost semnate contracte de 4,6 miliarde de dolari. Și Vladimir Putin a confirmat vânzarea de gaz Turciei, acest "partener fiabil", cu 25% din plăți nu în dolari, ci în ruble.

Alt anunț care ar fi putut provoca mult zgomot: livrarea gratuită de 300.000 de tone de îngrășăminte rusești țărilor în dezvoltare. Dar toate au trecut neobservate. Deoarece, cu spatele la zid, Vladimir Putin s-a întors de la Samarkand cu mâna goală din punct de vedere politic.

Putin "dansează" singur

Și cotidianul italian La Stampa remarcă faptul că în Uzbekistan liderii asiatici - în special China și India - nu s-au exprimat în sprijinul lui Vladimir Putin în modul în care se aștepta el și, deși serviciul de presă oficial rusesc a minimizat divergențele, misiunea de recuperare a consensului nu se poate spune că a avut succes.

Printre detaliile ieșite la iveală la finalul summitului, se numără și așteptările la care a fost supus președintele rus înainte de începerea diferitelor întâlniri bilaterale. S-au dus vremurile în care i se permitea să apară cu cel puțin 45 de minute întârziere sau să-și facă oaspeții să aștepte în anticamerele incomode.

De data aceasta, fotografiile nemiloase ale ceremonialului uzbek, care a organizat summitul, îl înfățișau singur, în fața unui scaun gol, așteptând sosirea liderilor Kazahstanului, Uzbekistanului și Tadjikistanului pentru a-i strânge mâna. Republicile din Asia Centrală sunt cele care au exprimat în fața Chinei cea mai mare îngrijorare cu privire la consecințele războiului din Ucraina: se tem că vor fi victimele succesive ale maniilor imperialiste ale Kremlinului și nu se simt mai în siguranță în politicile lor de apărare și control al teritoriului. Și Erdogan l-a făcut să aștepte câteva minute, iar relațiile cu Turcia s-au răcit și din cauza tensiunilor din Caucazul de Sud.

Atacul Azerbaidjanului asupra Armeniei probabil nu ar fi avut loc în prezența unei Rusii care nu ar fi fost slăbită pe frontul ucrainean, care ar fi fost capabilă să supravegheze securitatea Erevanului. Erdogan nu a ascuns divergențele care au fost înregistrate și în chestiunea Ciprului de Nord și a aprovizionării cu îngrășăminte și produse alimentare din Ucraina, care afectează întregul comerț din Marea Neagră.

Cele mai mari momente stânjenitoare au fost, însă, înregistrate cu India și China, care sunt, între altele, împărțite pe diferite dosare - de la controlul sferelor de influență din Asia Centrală până la cele din Indo-Pacific - dar care s-au găsit în armonie tocmai în evaluarea războiului din Ucraina: "Nu este momentul să ne războim", a spus Modi. "Înțeleg preocupările Chinei", a fost nevoit Putin să-i răspundă lui Xi Jinping, în fața argumentului președintelui chinez cu privire la importanța unei lumi pașnice.

Întoarcerea la Moscova s-a petrecut, așadar, sub semnul unei mari slăbiciuni, iar riscul pentru el acum este să se producă și o prăbușire drastică a consensului intern.

În presa independentă și în cele mai populare canale Telegram, încep să apară meme-uri și videoclipuri care ridiculizează singurătatea președintelui rus. Și încep să se citească tot mai multe articole care pun în discuție modalitățile unei demiteri a președintelui. Sunt foarte citate exemplele de încercare de înlăturare, între 1993 și 1999, a lui Boris Elțin, dar care, toate, au eșuat.