Într-o seară de sâmbătă de la sfârșitul lui mai peste 1.000 de petrecăreți s-au adunat într-un depozit abandonat din centrul orașului Los Angeles. Când poliția a încercat să oprească petrecerea ilegală participanții s-au răspândit pe străzi începând să mâzgălească cu vopsea firme, mașini de poliție și tramvaie.

Și cum poliția încerca să restabilească ordinea, delincvenții au devenit violenți. În cele din urmă și-au făcut apariția și scutierii și au dispersat mulțimea cu gloanțe de cauciuc, deși n-au arestat pe nimeni. „Era pur și simplu pandemoniu. Toți, știți, parcă înnebuniseră”, a declarat primarul Karen Bass. „Nu putem face acest lucru în orașul nostru și trebuie să fie oprit.”

Două săptămâni mai târziu pandemoniul a revenit, de data aceasta fiind vorba de agitatori care s-au folosit de acoperirea protestelor contra autorității imigrației (ICE) pentru a face prăpăd. „Nu vom accepta acest lucru”, a scris pe X Bass pe 6 iunie - numai că acum se referea la raidurile ICE. Atunci derbedeii au devenit și mai agresivi, vandalizând clădiri federale și atacând fizic agenții ICE.

În acea seară poliției locale (LAPD) i-a luat o oră pentru a răspunde la apelul de ajutor al agenților agresați. Cum demonstrațiile s-au răspândit sâmbătă, deși mai puțin violente decât în ziua precedentă, președintele Trump a trecut Garda Națională a Californiei sub autoritatea federală cu scopul de a o pune să protejeze clădirile federale și angajații federali.

Putem înțelege de ce guvernatorul statului, Gavin Newsom, a fost iritat de declarația lui Trump cum că nu se poate avea încredere nici în stat și nici în municipalitate pentru a proteja pacea. Ține de natura umană să te irite mai mult o acuzație care pornește de la un adevăr. Newsom l-a acuzat pe Trump că inflamează o situație deja „combustibilă”. Păi de ce era situația deja combustibilă?

Fiindcă politicile guvernării progresiste, care în mod ironic le dăunează imigranților mai mult decât oricui altcuiva, au transformat orașul într-un butoi cu pulbere. Dacă lui Newsom și Bass le-ar păsa de bunăstarea imigranților atunci ar curăța străzile pe care domnește fărădelegea, ar corecta educația atroce pe care o oferă școlile publice și și-ar opri asaltul asupra firmelor.

Să începem cu siguranța publică. LAPD are cu 1.300 mai puțini polițiști decât acum un deceniu - și, comparativ cu New York, cu 50% mai puțini per capita și cu 90% mai puțini per kilometru pătrat. Suprasolicitarea poliției explică cu siguranță de ce a răspuns atât de greu la apelul ICE.

De vină e municipalitatea. Primăria a propus în primăvară desființarea altor 400 de posturi de polițist pentru a acoperi o gaură bugetară de 800 de milioane de dolari, provocată de explozia cheltuielilor cu pensiile și de compensațiile dispuse de justiție. LAPD mai trebuie să se lupte și cu moralul scăzut și probleme de recrutare din cauza politicilor laxe care lasă delincvenții să scape. Infracțiuni precum furtul din magazine, vandalismul, tulburarea liniștii publice și încălcarea proprietății private sunt rareori trimise în instanță. Câți dintre participanții la revolte vor fi având deja un palmares de furturi din magazine și vandalizat de clădiri publice cu impunitate?

Și rezervorul de recrutare al LAPD s-a diminuat, în paralel cu plecarea familiilor din clasa muncitoare în orașe cu școli mai bune și prețuri mai mici. Comitatul Los Angeles a pierdut după 2010 1,4 milioane de locuitori din cauza emigrării, compensată parțial de un aflux de 530.000 de imigranți.

Însă multor imigranți le lipsesc calificările necesare - absolvirea liceului și un permis de muncă - pentru a se angaja în poliție. Mulți imigranți lucrează ca zilieri, muncitori sezonieri în agricultură sau debarasatori în restaurante. Însă valoarea ridicată a salariului minim fixată prin lege le îngreunează angajarea, afectând în general imigranții, tinerii și siguranța publică.

În LA salariul minim e 17,28 dolari pe oră, iar statul le impune localurilor fast-food 20 de dolari. Michael Saltsman de la Employment Policies Institute a calculat că în California rata șomajului la adolescenți era de 21,2% în aprilie - dublul mediei naționale - și 9,7% la adulții de 20-24 de ani, față de 7,2% la nivel federal.

Câți dintre participanții la revolte sunt oare tineri șomeri sau angajați cu program insuficient? Câți dintre ei au fost lăsați baltă de școlile publice controlate de sindicaliști? Aproape o treime din elevii din LA au înregistrat anul trecut un absenteism cronic - definit drept cel puțin o zi pierdută din 10 -, față de 10% în 2018.

Numai 21% din elevii de clasa a opta au avut un nivel cel puțin satisfăcător de citit la evaluarea națională, iar la matematică au fost doar 19%. În rândul hispanicilor scorul e chiar mai mic, iar ei reprezintă trei sferturi din elevi. Părinții își exprimă nemulțumirea față de școli mutându-se din oraș, astfel că și înscrierea la școli a scăzut cu peste 30% după 2010.

Dacă populația comitatului Los Angeles s-a redus cam cu 60.000 [sic!] după 2010, numărul minorilor s-a prăbușit cu 500.000, conform Biroului Cenzitar. Emigrația constituie o problemă pentru politicienii risipitori din LA, întrucât fondurile federale pentru școli și alte diverse programe se acordă în funcție de populație.

Un cinic s-ar putea întreba dacă adevăratul scop al politicii de „sanctuar” - care îi interzice poliției locale să colaboreze cu ICE - din LA nu e cumva acela de a-și mări populația pentru a primi mai multe fonduri federale. Ce mai contează că înșiși acei imigranți le cad adesea victimă infractorilor străini pe care primăria îi adăpostește de deportare. Raidurile dispuse de Trump sunt poate excesiv de dure, însă politicile democraților sunt neîndurătoare față de imigranți în multe alte privințe.

Sursa: Rador Radio România