Cât de departe este Alaska? Sau poate că nici n-a fost vreodată aproape. China, pe de altă parte, „este bagheta noastră salvatoare”, așa cum spune o expresie rusească, iar„actuala călătorie a lui Putin are ca scop întărirea convingerii oamenilor că țara lor nu invadează Ucraina noastră fraternă, ci luptă pentru independența sa în Donbas împotriva Occidentului viclean condus de Statele Unite”.

Așa văd lucrurile marea majoritate a oamenilor din Moscova, cel puțin conform sondajului realizat înainte de plecarea lui Vladimir Putin spre Beijing și împrejurimi de către Centrul Levada, care se mândrește cu titlul de singurul institut sociologic independent. Dacă aceasta este vox populi, atunci principalul obiectiv al Kremlinului a fost atins.

În septembrie 2022, la summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai din Samarkand, în Uzbekistan, Putin era un om singuratic și izolat. Xi Jinping a fost foarte rece, din cauza războiului care se desfășura în Ucraina, iar președintele rus a decris relația bilaterală cu omologul său chinez ca fiind una „normală”, foarte departe de „legăturile mai strânse ca niciodată” de astăzi. În ceea ce-l privește pe prim-ministrul indian Modi, acesta a fost chiar ostil. „Nu sunt vremuri de război”, a spus atunci. Jenat la maximum, Putin s-a trezit pentru prima dată înghițind medicamentul pe care îl aplică de obicei reprezentanților aliaților minori precum Uzbekistanul și Kazahstanul: a fost obligat să aștepte zeci de minute înainte ca omologul său să apară. În acest timp, trupele ucrainene recucereau Hersonul, obținând ceea ce continuă să rămână cea mai semnificativă victorie a lor în acest conflict.

Lumea s-a schimbat rapid. Atitudinea față de Rusia și liderul său s-a schimbat brusc, mai ales în ultimele săptămâni, datorită ideii geniale a lui Donald Trump, care i-a conferit lui Putin o proeminență internațională neașteptată. Numai că întâlnirea istorică de la Anchorage s-a bazat pe o înțelegere. Pentru Trump, nu este clar pe ce temeiuri, a fost o oportunitate de a rezolva problema ucraineană și de a-și asigura râvnitul Premiu Nobel pentru Pace. Iar pentru Putin a fost o oportunitate de a-și recâștiga o poziție preeminentă pe scena geopolitică, de care urma să profite în ceea ce a considerat întotdeauna a fi noul său habitat natural, „Majoritatea Globală”, care l-a primit recent cu onoruri depline.

Alinieri

Alegerea părților nu a fost niciodată pusă la îndoială. Nici înainte, nici după întâlnirea cu Trump. Putin a petrecut ziua dinaintea plecării sale spre Anchorage la telefon cu liderii „Sudului Global” pentru a-i asigura de intențiile sale. Lista era completă: China (o lungă conversație cu Xi), India (de două ori), Africa de Sud, Emiratele Arabe Unite, Uzbekistan, Kazahstan, Kârgâzstan, Brazilia, Coreea de Nord. Și primul lucru pe care l-a făcut la întoarcerea la Kremlin a fost să-i informeze despre detaliile a ceea ce se întâmplase. Mai mult, există zvonuri despre iritarea lui Putin față de oficialii Ministerului de Externe care au pregătit vizita chineză, deoarece, în opinia sa, acoperirea media din zilele precedente se concentrase prea mult pe cooperarea Moscova-Beijing din sectorul energetic, în timp ce scopul lui Putin era să demonstreze Occidentului colectiv că nu mai domină lumea. Și că există reprezentanți noi și vechi, pe deplin legitimați să conducă noua ordine. Mesajul a fost recepționat imediat. „Noua Ialta tocmai s-a întâmplat, dar cu Xi și Putin, și fără Trump”, rezumă Țargrad, site-ul de referință al ultranaționaliștilor.

Mâinile împreunate cu cele ale lui Modi, îmbrățișările cu Xi, coada lungă de președinți și prim-miniștri dornici să-l întâlnească față în față demonstrează că gheața de acum trei ani s-a topit. E ca și cum invazia Ucrainei ar fi fost considerată un simplu sughiț care nu împiedică Rusia să facă alianțe și afaceri. Ea există, dar este vina Occidentului malefic, colectiv. Marți, Putin a putut afirma că noua administrație americană „ne ascultă” și că există „înțelegere reciprocă” cu Trump, adăugând că „nu a spus niciodată nu aderării Ucrainei la Uniunea Europeană”. După ce a afirmat că există posibilitatea „de a găsi un consens” privind garanțiile de securitate, a respins apoi sugestiile unui atac rusesc asupra Europei ca fiind „rezultatul provocării, sau al unei totale incompetențe”.

Teama de asimetrie

Există, totuși, un efect secundar al acestei centralități nou dobândite, evidențiat chiar de Institutul Levada. Compatrioții lui Putin sunt convinși că pentru Beijing, rezultatul ideal este o Rusie suficient de puternică pentru a se opune Occidentului, dar suficient de slabă pentru a rămâne în orbita Chinei. Această stare de relații asimetrice este privită cu îngrijorare de mulți care se tem că vor fi prea dependenți de vecinul mai puternic și mai bogat, așa cum arată sondajele recente. Teama de subordonare față de China este dublată de cea a crizei. Mass-media discută deschis despre riscul stagflației: creștere scăzută a producției, creștere rapidă a prețurilor, scădere accentuată a nivelului de trai. „Este clar că perioada noastră de boom economic și militar s-a încheiat”, îndrăznește să scrie cotidianul Kommersant. Însă pentru Rusia, așa cum își imaginează Kremlinul, revenirea din izolare pentru străluci în lumina reflectoarelor internaționale este ca sănătatea. Dacă este bună, atunci nu mai trebuie nimic. Cel puțin atâta timp cât durează.

Sursa: Rador Radio România