În actuala conjunctură geopolitică, marcată de incertitudini și dispute, BRICS, al cărui summit va avea loc în luna iulie, la Rio de Janeiro, apare ca un centru de atracție. Extinderea semnificativă a blocului, care și-a dublat dimensiunea de la crearea sa, având acum 11 membri cu drepturi depline și 9 parteneri, pe lângă interesul a peste 30 de alte state de a adera, evidențiază influența sa crescândă pe scena internațională.

Această atracție crescândă poate fi înțeleasă pornind de la două axe: stimulii economici și valorile care ghidează grupul.

Țările care doresc să adere la BRICS sunt motivate, în mare parte, de beneficii concrete. Extinderea relațiilor comerciale, în special în comerțul intra-BRICS, consolidează competitivitatea, deschide noi oportunități de piață și reduce vulnerabilitatea la sancțiunile și restricțiile impuse de puterile occidentale, după cum o demonstrează taxele impuse de administrația Donald Trump, care a evidențiat necesitatea diversificării intereselor comerciale și a reducerii dependenței de piețele dominate de Statele Unite.

Noua Bancă de Dezvoltare (NDB) joacă un rol central în această dinamică. Creată în 2014 ca o alternativă la Banca Mondială și la FMI (Fondul Monetar Internațional), NDB finanțează proiecte de infrastructură și dezvoltare durabilă fără a impune condiții legate de politici publice, pe lângă reducerea dependenței de instituțiile financiare tradiționale.

Pe lângă stimulentele economice, BRICS exprimă o valoare politică atractivă pentru țările din Sudul Global, prin susținerea edificării unei ordini mondiale mai puțin inegale. Diversitatea membrilor săi, care anterior era văzută ca un factor de fragilitate, a fost reinterpretată drept o forță. Blocul pune în valoare comerțul cu monede naționale și ideea conform căreia procesul de modernizare a societăților trebuie sa fie compatibil cu păstrarea eterogenității tradițiilor și istoriilor țărilor din grup.

Deși recenta amenințare a lui Trump de a impune taxe de 100% țărilor din cadrul blocului — dacă acestea continuă să își promoveze agenda de „dedolarizare” — ar putea duce la retrageri strategice, ea întărește și aspectul ideațional al BRICS, consolidându-l ca un proiect colectiv ce se opune unei lumi conduse arogant de o singură superputere, care a dezmembrat instituțiile și regulile guvernării globale, înlocuind principiul dreptului cu cel al forței.

În replică, BRICS și-a reafirmat angajamentul față de multilateralism, de conservarea instituțiilor internaționale și centralitatea ONU ca piloni fundamentali pentru o ordine mondială mai echilibrată și mai justă.

Paranoia strategică americană, exprimată în securitizarea unor probleme comerciale și diplomatice, evidențiază o viziune asupra lumii în care consolidarea altor poli este văzută ca o amenințare existențială. Paradoxal, în încercarea de a impune o agendă unipolară, Statele Unite ajung să genereze o reacție opusă, consolidând BRICS ca spațiu de rezistență și de construire de alternative.

Ca într-o dinamică de tip luptă cu odgonul (sport în care două echipe încearcă să tragă, fiecare de o parte a unui odgon, echipa adversă peste linia de mijloc; n. trad), cu cât Trump trage mai mult într-o parte, cu atât mai mult BRICS este împins în direcția opusă – legitimându-și existența și misiunea.

Astfel, grupul atrage țări nu doar prin stimulente materiale, ci și prin forța viziunii sale asupra lumii, care are ca valoare esențială apărarea multipolarității și a diversității politice și economice. În felul acesta, BRICS apare nu doar ca un bloc economic sau geopolitic, ci ca un proiect politic care contestă impunerea unei istorii unice și deschide spațiu pentru traiectorii multiple în sistemul internațional.

(Articol de Marta Fernández și Maria Elena Rodriguez, directoarea și, respectiv, directoarea adjunctă a Centrului de Politici BRICS de la PUC-Rio)

Sursa: Rador Radio România