Guvernul brazilian pare să caute o improvizație legală care să-i permită șefului guvernului rus, Vladimir Putin, să intre în țară pentru a participa la Summit-ul G20 de la sfârșitul anului, în condiții de egalitate deplină cu cei 19 omologi ai săi. 

Condamnat de TPI (Tribunalul Penal Internațional) pentru crime de război în Ucraina, autocratul de la Kremlin poate fi arestat în oricare dintre cele 124 de țări semnatare ale Statutului de la Roma, care a dat naștere acelui tribunal.

Brazilia, care a făcut bine să includă în mod explicit apărarea drepturilor omului printre principiile politicii externe înscrise în Constituție, a semnat acel text civilizator; prin urmare, cel puțin teoretic, este obligată să respecte deciziile TPI, scrie în Folha Online Maria Hermínia Tavares, profesor titular pensionar de științe politice la USP și cercetător la Cebrap.

Angajamentul privind respectarea acestor drepturi s-a adăugat unor principii mai vechi, cum ar fi aderarea la multilateralism ca valoare și participarea activă la organizațiile internaționale inspirate de acestea; accentul pus pe soluționarea pașnică a conflictelor internaționale; universalismul în relațiile diplomatice; și neamestecul în treburile interne ale altor națiuni. Împreună, acestea îi ghidează politica externă.

Respectabile în sine, astfel de principii nu merg întotdeauna împreună în armonie, spre deosebire de ceea ce își imaginează cei care cred că toate lucrurile bune merg împreună. Apărarea drepturilor omului, nerespectate într-o anumită țară, poate intra în conflict cu interese economice sau geopolitice care recomandă Braziliei să închidă ochii la încălcările comise de parteneri. Respectarea normelor internaționale definite la nivel multilateral poate necesita gesturi incompatibile cu dorința de a menține bune relații cu toate țările.

Nu există formule gata făcute pentru soluționarea unor conflicte de această natură. Rămâne la latitudinea autorităților aflate la putere să decidă ce principii vor rămâne în vigoare, având în vedere ceea ce își imaginează că este cel mai bine pentru țară.

Aceasta este dilema guvernului Lula. Știm prea bine cine este Putin: un țar fără coroană, care ordonă asasinarea opozanților, care controlează mass-media, care poartă un război de cucerire în Ucraina, fiind condamnat de TPI pentru crime împotriva umanității comise acolo. Este, de asemenea, limpede ca lumina zilei că Rusia lui Putin toarnă apă în moara populismelor de dreapta în ascensiune în cele patru colțuri ale planetei.

Este greu de imaginat că loialitatea față de principiile neamestecului, interesele economice care apropie Brazilia de Rusia sau dorința de a demonstra autonomie în fața puterilor Occidentului democratic pot compensa prejudiciile – interne și externe – ale primirii unui vizitator atât de incomod. 

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA