''Bineînțeles că liderii fuseseră informați. Nu în detaliu, poate. Nu știau momentul exact al atacului. Dar la aceste niveluri, nu e posibil ca comandanții tăi să nu te avertizeze. Nu este o operațiune minoră: la această scară, o operațiune militară este și, inevitabil, o operațiune politică. Mai degrabă ceea ce nu și-a imaginat Hamas au fost cei o mie de morți israelieni. Ținta erau ostaticii. Dar cu o mie de victime ucise în acest fel, din casă în casă, acum, pentru Israel o sută de ostatici nu sunt relevanți: miza este mult prea mare. Deci, nu: aș spune că nu sunt în curs niciun fel de negocieri reale'', a declarat pentru La Repubblica Amr Darrag, 65 de ani, una dintre cele mai autorizate voci din lumea islamistă - un analist ascultat de emiri, regi și președinți, un om care are reputația de a nu greși niciodată și care, mai presus de toate, este un mediator sofisticat.

Veteran al Frăției Musulmane, din aripa reformistă și liberală, mereu autocritic, dar și critic, fost lider al Adunării Constituante din timpul lui Mohamed Morsi, trăiește de ani de zile în exil în Turcia, protejat de Erdogan, deoarece președintele Sisi i-a jurat moartea.

''Dacă Egiptul ar deschide granița și palestinienii ar pleca, Israelul ar putea bombarda totul cu toată forța lui. Adică cu bunker buster. Bombele care conțin mii de tone de TNT și care au fost aruncate în 2001 în Tora Bora, în timpul vânătorii lui Osama bin Laden și pe care, potrivit Hamas, Israelul le-a primit din Statele Unite. Bombe capabile să transforme în praf și pulbere betonul tunelurilor. În acest moment, aproape tot Hamasul este ascuns sub pământ. Lideri și luptători. Singurul scut sunt civilii de deasupra. Desigur, este brutal: e ceva ce nimeni nu și-ar fi dorit să se întâmple vreodată. Ceva pentru care Hamas știe că va fi puternic contestat. Pentru că obiectivul este eliberarea Gazei, da: dar și a palestinienilor. Însă moare toată lumea, de bombe sau de foame, atunci ce fel de victorie este?'', spune el.

Toate acestea nu au fost prevăzute. Iar acum Hamas se trezește blocat. Prins în capcană. Fizic, și nu numai.

Contradicția acestor ore foarte dramatice este că în esență Hamas a cucerit Cisiordania: în timp ce Mustafa Barghouti subminează acordul pentru un nou guvern de unitate națională - care să-l înlocuiască pe cel al lui Abu Mazen - față de care s-a angajat de luni de zile.

Însă, contrar așteptărilor, ostaticii nu sunt monede de schimb. Cu o mie de morți, Israelul este mai hotărât ca niciodată. Iar Hamas riscă să cucerească Ramallah: dar să piardă Gaza.

Este o cursă contra cronometru. În Gaza, motorina se epuizează. Iar motorina înseamnă electricitate. Electricitatea înseamnă apă. Fără mâncare poți rezista până la treizeci de zile: dar fără apă, nu mai mult de trei. Dar obiectiv, spune el, pentru al-Sisi nu este ușor.

''În Egipt, mulți nu-i doresc pe palestinieni: mii și mii de refugiați despre care istoria ne învață că s-ar putea să nu li se mai permită să se întoarcă în Gaza – motiv pentru care mulți palestinieni nici nu vor să plece. Mai presus de toate armata are îndoieli, un lucru care, așa cum se știe, contează foarte mult la Cairo. Refugiații sunt pretutindeni un factor de tensiune și cu atât mai mult în țări precum Egiptul, a cărui economie este în colaps. Decizia nu este deloc ușoară'', explică el.

''Și nici pentru mediatori nu este ușor să o anticipeze: pentru că al-Sisi depinde foarte mult de sprijinul extern. Prin urmare, este foarte complicat să evaluezi de ce parte va sta și cât va fi de ferm. Personal, cred că este urgent să deschidem punctul de trecere Rafah în sens invers și să trimitem ajutoare'', spune el.

''Pentru că viața primează în fața politicii''. Deși, în realitate, trimiterea ajutoarelor nu ar schimba prea mult lucrurile. Dimpotrivă. Ar permite războiului să dureze mai mult. ''Absolut'', spune el.

''Dar, tocmai din acest motiv, pentru noi toți, pentru noi toți arabii, acesta nu este atacul Hamas. Aceasta este o reacție. O reacție la ocupația nesfârșită. Ferocitatea celor întâmplate, și care este indiscutabilă, ne face să ne pierdem luciditatea. Cu toate acestea ar trebui să spuneți Israelului să pună capăt asediului Gazei: nu să creeze unul și mai nemilos. Altfel, va elimina Hamas, da. Dar peste un an, doi ani, zece ani, va avea în față un alt Hamas''. "Nu. Nu este Egiptul cel care deține cheile crizei''.

Sursa: RADOR RADIO ROMANIA