Cu acord sau fără acord? În primele zile ale contraofensivei Israelului împotriva Hamas, organizația teroristă cerea un armistițiu. Într-o pauză de șapte zile, ea a eliberat 105 ostatici în schimbul a șapte zile de acalmie și al eliberării unor prizonieri mai puțin importanți. Dar de atunci Hamas a respins două oferte de întrerupere a luptelor, fiecare dintre ele fiind care mai de care mai generoasă.

Ce anume s-a schimbat? După ce gruparea teroristă a respins o propunere pe care egiptenii au înaintat-o în weekendul de Crăciun, un membru al Biroului Politic Hamas, Izzat al Eishq, a explicat: „Nu se pot purta negocieri fără o stopare completă a agresiunii” – un sfârșit al războiului.

Pe 20 decembrie, respingând o ofertă a israelienilor, un alt membru al Biroului Politic, Ghazi Hamad, a declarat că Hamas nu mai este interesată de „o pauză pe ici, pe colo, timp de una, de două sau de trei săptămâni”, chiar dacă Israelul este dispus să elibereze și o serie de fruntași din rândul teroriștilor Hamas.

O explicație lucidă e oferită de Meir Ben Shabbat, fost consilier israelian pentru probleme de securitate națională în anii 2017–2021. El scrie că acum mișcarea Hamas „se arată suficient de încrezătoare” ca să poată respinge orice acord care nu duce la o victorie deplină. Se prea poate ca această încredere să fie înșelătoare, dar ea nu este nefondată.

„Deși condițiile în care acționează forțele noastre sunt mai grele decât în trecut”, explică Ben Shabbat, „pentru luptătorii Hamas lucrurile s-au îmbunătățit”.

La presiunile Administrației Biden, Israelul apelează acum la mai puțină forță ca să-și pregătească avansul pe front. Asta le oferă celor din Hamas șanse mai mari de a-i atrage pe soldații israelieni în diverse ambuscade.

Între două atacuri-fulger, teroriștii se ascund în tuneluri bine întărite. "Hamas ajunge să controleze de fapt cea mai mare parte din ajutoarele care intră în Fâșie”, notează Ben Shabbat. Și tot sub presiunile Administrației Biden Israelul a permis o sporire a fluxului de combustibil destinat Gazei, combustibil de care Hamas are nevoie ca să poată rămâne în subteran.

S-ar putea ca mișcarea Hamas să mai fie încurajată și de alte trei opțiuni politice. Una ar fi campania sporită a jurnaliștilor israelieni în sprijinul eliberării cu orice preț a unor ostatici, chiar cu Hamas la putere. Moartea accidentală a trei ostatici a dat o lovitură convingerii politicienilor potrivit căreia războiul Israelului îi va aduce acasă pe concetățeni.

În al doilea rând, atitudinea Statelor Unite denotă dorința acerbă a americanilor de a preveni o lărgire a luptelor cu apropiați ai Iranului. Atacurile rebelilor Houthi din Yemen continuă fără vreo ripostă. Milițiile irakiene scapă fără probleme după ce atacă baze ale SUA. Deși barajul gherilelor Hezbollah a alungat din casele lor circa 100.000 de israelieni, Washingtonul îi cere Ierusalimului să-și reducă riposta la minim.

În al treilea rând, deși Casa Albă sprijină contraofensiva israeliană din Gaza, ea ar dori-o acum în retragere. Aproape zilnic apar informații potrivit cărora o serie de înalți oficiali americani cer Israelului să treacă la următoarea fază a operațiunilor – lupte de intensitate scăzută cu raiduri pe la frontiere. Israelul afirmă că are nevoie de mai mult timp ca să-i alunge pe cei din Hamas, dat victimele din rândul armatei sunt în creștere.

Aceasta este calea Hamas spre supraviețuire și spre victorie: o schimbare prematură a strategiei de război a Israelului care să răspundă planurilor politice ale lui Biden.

De ce să renunți la schimbul de ostatici dacă nu mai ai de rezistat decât câteva săptămâni?Potrivit unei asemenea analize, se prea poate ca Hamas să presupună că Israelul va urma până la capăt sfaturile lui Biden, ajungând să fie învins.

După 7 octombrie însă, nu mai contați pe asta. Trupele israeliene încă mai avansează, extinzându-și operațiunile în unele zone și îndreptându-le și spre altele. Israelul nu are de ales, trebuind să exercite presiuni până va ajunge să distrugă mișcarea Hamas.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA