Chiar și în țările cu mulți adepți, popularitatea lui Putin este la cote minime istorice după invadarea Ucrainei. Care sunt însă motivele fundamentale ale simpatiei pentru Putin? S-a schimbat modul în care îl văd grecii?

Scăderea cotei de aprobare a Rusiei înregistrează un record negativ la nivel internațional în 2022, comparativ cu 2020. Pe baza constatărilor publicate de binecunoscutul think tank Pew Research Center, lovitura adusă imaginii Rusiei se face simțită chiar și în cele 18 țări care au păreri pozitive despre această țară.

În Grecia, popularitatea Rusiei a scăzut cu 31 de puncte procentuale, iar când întrebarea vizează încrederea în persoana lui Putin, procentul grecilor care îl dezaprobă „absolut sau măcar puțin” se ridică acum la 72%.

Însă cota de aprobare, de aproape 30% dintre greci, a războiului lui Putin în Ucraina este a treia cea mai mare după Malaezia și Singapore, notează publicația Kathimerini.

Pe de altă parte, nu doar Putin pierde din popularitate în Grecia, ci și Biden, care după invazia Rusiei în Ucraina a înregistrat o scădere cu 26% în Grecia, unde se înregistrează și cea mai scăzută cotă de aprobare a lui; doar 41%. Cu 15% au scăzut și părerile pozitive despre SUA în general, care, în opinia a 63% dintre greci, au făcut bine că s-au retras din Afganistan.

În plus, în Grecia sprijinul pentru NATO s-a redus și mai mult, scăzând sub nivelul deja scăzut, de 38% în 2021. Și încă ceva: 33% dintre greci au o simpatie pentru președintele chinez Xi Jinping.

Inevitabil, discuția ajunge și la opțiunile politice ale grecilor care privesc cu ochi buni „încordarea mușchilor” de către Rusia în Ucraina. 55% dintre susținătorii formațiunii Soluția Greacă (partid de extremă-dreaptă, afiliat Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, condus de Kyriakos Velopoulos și cotat în sondaje cu 4 - 5% din preferințele alegătorilor - n.trad.) susțin fără nicio umbră de îndoială politica externă a lui Putin; în schimb, doar 18% dintre grecii care întorc spatele partidului lui Velopoulos laudă abordările liderului rus.

Ar trebui probabil să facem o diferență între popularitatea Rusiei și popularitatea lui Putin. „Există substratul tradițional de simpatie și bunăvoință față de Rusia în societatea greacă din motive pe care le cunoaștem bine: motive culturale/religioase în electoratul de dreapta, nostalgia Războiului Rece în electoratul de stânga, antioccidentalism/antiamericanism pe scară mai largă.

Popularitatea lui Putin ca personalitate, însă, cred că trebuie înțeleasă în contextul mai specific al crizelor economice și politice nu numai din Grecia, ci și din Europa în ansamblu, din ultimul deceniu. Admirația pentru un „lider puternic” care știe „să găsească soluții” și „să joace jocul” reflectă, cred, o intoleranță mai generală față de funcționarea democrației liberale (și eșecurile ei, ca să spunem tot adevărul), care i-a dezamăgit pe mulți cetățeni în ultimii ani”, comentează pentru publicația greacă Angelos Chrysogelos, partener la Chatham House, profesor asociat de Relații Internaționale la London Metropolitan University, constatând că politica autoritară a lui Putin se reflectă în conștiința susținătorilor săi drept opusul logicii și al procedurilor tehnocratice și, adesea, de tergiversare, care caracterizează sistemele politice occidentale, și cu atât mai mult Uniunea Europeană:

„Este o proiecție în domeniul relațiilor internaționale a dezamăgirilor care sunt exprimate și în interiorul democrațiilor occidentale – în paranteză fie spus, o dinamică similară vedem și în ceea ce privește popularitatea lui Erdogan în diverse țări unde există o profundă dezamăgire față de sistemul politic, din Bosnia până în Egipt și din Palestina până în Somalia. Acest lucru ar putea explica popularitatea lui Putin în țări fără legături culturale ca în cazul Greciei cu Rusia, dar care au multe probleme similare cu cele ale Greciei, cum ar fi Italia și Franța. Din acest punct de vedere, și - deși trebuie să menținem o poziție fermă împotriva Rusiei - nu ar trebui să cădem în capcana de a vedea popularitatea lui Putin ca pe o problemă, ci dimpotrivă ca pe un simptom al slăbiciunilor mai profunde în relația cetățeanului vremurilor noastre cu democrația liberală. Prin urmare, confruntarea cu Rusia nu poate fi o scuză pentru a ignora aceste probleme de legitimare a democrației liberale. Chiar dacă imaginea lui Putin a devenit una sumbră, frustrarea își va găsi pur și simplu o altă cale de exprimare”. 

Aura lui Putin și ce ne așteaptă pe viitor 

Între timp a izbucnit războiul. Pe de o parte, imaginea agresorului a primit o lovitură, în fața orașelor bombardate, a civililor morți, dar și a efectelor economice colaterale. Pe de altă parte, Rusia lui Putin păstrează încă un nucleu puternic de simpatie în opinia publică grecească.

„Însă problema nu este atât simpatia pentru Putin, care după război s-ar putea chiar să-și revină, cât impresia pe care mulți oameni o au despre el ca un lider puternic, care reușește lucruri pe scena internațională. Evoluția războiului de până acum a știrbit această aură a lui Putin, de maestru al diplomației internaționale, făcându-l mai „pământean”, un politician obișnuit căruia, chiar dacă susținătorii săi îi văd încă marile succese (întărirea relațiilor cu China și India, de exemplu, sau presiunea asupra UE pe tema energiei), nu îi pot fi ignorate eșecurile: sancțiunile împotriva Rusiei, izolarea acesteia de un număr mare de țări, marile pierderi în război. Multe vor depinde de rezultatul războiului, desigur, dar am impresia că a avut loc o mare demitizare a lui Putin și, odată cu aceasta, și a stilului său autoritar de guvernare pe care mulți l-au văzut drept un model alternativ de putere la democrația liberală”, spune Chrysogelos.

În concluzie, invadarea Ucrainei a afectat imaginea Rusiei lui Putin chiar și în rândul susținătorilor săi. Însă motivele adânc înrădăcinate ale „charismei” acestuia sunt încă prezente și ar trebui să preocupe factorii de decizie de la Atena și Bruxelles.

Sursa: RADOR