Ori de câte ori cineva o acuză pe JK Rowling de transfobie [ură față de transsexuali - n.trad.] sunt mereu nedumerit. Niciodată nu citează măcar un singur cuvânt spus de ea, comentează Michael Deacon în The Telegraph.

Ceea ce mi se pare extrem de ciudat. În definitiv, dacă cele spuse de Rowling despre transsexuali sunt atât de șocante, atât de crude, atât de incredibil de pline de ură, cu siguranță că criticii ei ar trebui să-i citeze cuvintele exacte, astfel încât și restul lumii să poată vedea cu proprii ochi oroarea deplină. Însă, în mod enigmatic, acești critici par întotdeauna a fi complet incapabili să citeze fi și o singură afirmație transfobică.

Cum e posibil așa ceva? Google e în mod normal un instrument de toată încrederea. Dacă cineva atât de faimos precum Rowling a spus orice fel de lucru transfobic, ar trebui să-ți ia doar câteva secunde să depistezi afirmația. Și totuși, nici măcar unul dintre criticii ei nu a reușit să facă acest lucru. De fapt, tot ce pare că au fost ei în stare să găsească sunt citate în care ea nu face altceva decât să apere drepturile femeilor, fără a-i jigni ori amenința vreodată pe transsexuali. 

Ce enigmă! Sper că într-o bună zi cineva o va rezolva.

În orice caz, indiferent de poziția asumată, un lucru cu care toată lumea e de acord e că intervenția lui Rowling în dezbaterea despre genuri a fost una seismică. Cu atât mai valabil în momentul de față. Fiindcă, dacă n-ar fi existat creatoarea lui Harry Potter, Nicola Sturgeon n-ar fi demisionat din funcția de prim-ministră a Scoției.

Sună ca o teorie foarte hazardată. Dar eu consider sincer că așa stau lucrurile. Indiferent ce va fi susținut Sturgeon când și-a anunțat decizia, principalul motiv pentru care ea a fost nevoită să plece este abordarea dezastruoasă a chestiunii auto-identificării genului. Acel scandal, de unul singur, i-a spulberat în mod ireparabil reputația.

Pentru prima oară în cariera ei a părut disperat de îndepărtată de lumea reală. Până atunci chiar și cei mai înverșunați opozanți ai ei au fost forțați să admită că e un politician formidabil. O expertă în dezbateri. Imposibil de prins pe picior greșit în interviuri. Posedă rara calitate de a răspunde politicos la o întrebare, dar concomitent îi lasă reporterului impresia că dacă va mai insista pe acel subiect îl va nimici numai din privire.

Însă în ultimele săptămâni această calitate a părăsit-o. Întrebată dacă violatorii transsexuali ar trebui închiși în închisori de bărbați ori de femei, ea a părut alarmată, confuză, nehotărâtă, ca o girafă pe gheață - cu patine în picioare. Din câte mi-am dat eu seama, printre toate bălmăjelile și bâlbâielile, ea părea să spună că femeile transsexuale [adică bărbați care se consideră femei - n.trad.] sunt categoric femei - cu excepția cazului în care comit anumite infracțiuni, în care caz ele devin automat bărbați, deși numai până când își vor fi ispășit condamnarea la închisoare, moment în care ei vor deveni automat, din nou, femei.

În orice caz și orice va fi încercat ea să spună, un lucru e clar: n-a făcut față presiunii. Iar la acea presiune a fost supusă, în mare parte, datorită lui Rowling.

Înainte ca Rowling să comenteze prima oară public chestiuni de gen, în 2019, suspectez că cei mai mulți scoțieni, de fapt și britanici, abia dacă se gândiseră la așa ceva. Însă faima ei e atât de mare - cât și aparenta ei imunitate la înjurăturile online - încât a fost capabilă să târască dezbaterea în sfera publică, și s-o mențină acolo. De atunci a fost imposibil de evitat. Dacă n-ar fi fost ea, Sturgeon pur și simplu n-ar fi fost supusă vreodată la o asemenea presiune de către presă, privitor la chestiunea în cauză.

Chiar și așa, cea mai mare presiune a venit chiar de la Rowling. Luna trecută, când scandalul violatorilor masculi în închisori de femei era în toi, ea le-a spus celor 14 milioane de abonați ai ei de pe Twitter: "Nu uitați niciodată că Sturgeon, guvernul ei și simpatizanții ei au insistat că e ridicol să-ți imaginezi că cineva s-ar îmbrăca în haine de femeie pentru a obține acces la femei și fete vulnerabile. Nu, niciodată. Toți sunt cine spun ei că sunt. A pune la îndoială acest lucru înseamnă ură. «Partidul ți-a spus să respingi evidența ochilor și urechilor tale. A fost ultima lui poruncă, absolut esențială.» - George Orwell, 1984".

N-au trecut decât câteva săptămâni de atunci și Sturgeon e pe picior de plecare. Nu știm cine îi va succeda. Dar oricine va fi, va trebui să fie ferm și netemător - și să aibă o viziune despre chestiunile de gen similară cu a majorității alegătorilor.

Din nefericire însă, persoana care se potrivește cel mai bine acestei descrieri e prea ocupată cu scrisul de cărți.

Sursa: RADOR