Un articol din revista Foreign Affairs, vocea reprezentativă a ce va mai fi rămas din establishment-ul american al politicii externe, a adoptat un ton tranșant, iar pentru unii chiar înfiorător. „Sfârșitul epocii ONG-urilor?” întreba titlul, iar subtitlul aducea vestea proastă: „Cum și-a pierdut societatea civilă puterea de după războiul rece”.

Autoarele articolului, Sarah Bush și Jennifer Hadden, au pus punctul pe „i” în privința uneia dintre cele mai importante evoluții internaționale ale vremurilor noastre. După războiul rece organizații care promovau drepturile omului, dezvoltarea și democrația, teoretic private, dar în realitate finanțate frecvent de guvernele occidentale, au câștigat notorietate și influență în întreaga lume.

Aceste ONG-uri și susținătorii lor se consideră reprezentanții „societății civile”, o sintagmă adesea confundată cu societatea în întregimea ei, dar desemnând în practică consensul liberal [în discursul occidental actual „liberal” e folosit mai mult ca sinonim pentru centru-stânga sau stânga decât în sensul liberalismului clasic - n.trad.] al păturii superioare a clasei mijlocii. Amnesty International e un pilon al societății civile. The National Rifle Association nu este [organizație civică apărând al doilea amendament al Constituției SUA, care stabilește dreptul cetățenilor de a se înarma - nota trad.].

Organizații precum Human Rights Watch, Global Fund for Women, Greenpeace și Oxfam colectează bani în special din țările bogate pentru a-și finanța campanii în țările sărace vizând, între altele, modificarea politicilor publice, prestarea de servicii juridice și construcția de mișcări politice pentru a le deservi scopurile. Multe ONG-uri sunt finanțate prin subvenții guvernamentale și oferă adesea o gamă variată de servicii, de la ajutoare și asistență medicală în caz de dezastru până la susținerea activiștilor pro-democrație împotriva guvernului din țara-gazdă.

În anii '90, când SUA erau unica superputere a lumii și mulți credeau că istoria se încheiase [omenirea găsise sistemul politic optim, definitiv - nota trad.], ONG-urile păreau că vor domina planeta. Autocrații de pretutindeni tremurau de frica „revoluțiilor colorate”, adică revolte conduse de societatea civilă, cum au fost cele care au răsturnat dictatori din Myanmar până în Ucraina. Exemplul Poloniei, unde mișcarea Solidaritate a frânt, cu ajutorul Vestului, puterea comunistă și a contribuit la prăbușirea Pactului de la Varșovia [alianța păstorită de URSS, rivală cu NATO - n.trad.], a avut o rezonanță globală. Comuniștii chinezi au privit cum mișcările democratice răstoarnă dictaturile din Taiwan și Coreea de Sud și se temeau de o contagiere. Traiectoria istoriei părea că se curbează în direcția dreptății, iar ONG-urile erau cele care-i înlesneau această apropiere.

Însă astăzi lucrurile nu mai arată la fel. Acum nu Rusia și China se tem de o infiltrare liberală dinspre Vest, ci guvernele occidentale sunt cele care sunt îngrijorate de subversiunea și propaganda inspirate de la Moscova și Beijing. Freedom House a transmis că 2024 a fost al 19-lea an consecutiv în care planeta a devenit mai puțin liberă. Iar între timp o combinație de constrângeri bugetare și reacții politice adverse restrânge sprijinul Vestului pentru prioritățile susținute de ONG-uri prin întreaga lume.

Ce n-a mers bine?

Bush și Hadden au identificat multiple cauze. Pe măsură ce ONG-urile au acumulat putere și influență, ele au și proliferat și au intrat într-o competiție pentru aceleași resurse. Au început să se identifice cu poziții politice controversate. Acuzații de exploatare sexuală în Haiti și Republica Democrată Congo le-au afectat reputația unor ONG-uri precum Oxfam Marea Britanie, însă au iscat îndoieli și cu privire la întregul sector. Un sondaj realizat în 28 de țări de Edelman Trust Barometer relevă că respondenții consideră companiile private ca fiind aproape tot atât de etice ca ONG-urile, dar mult mai competente.

Concomitent, observă autoarele, modificarea mediului politic internațional a creat un climat mai ostil față de astfel de entități urmărind a influența cursul istoriei. În timp ce marile puteri anti-democratice precum China și Rusia munceau la contracararea influenței ONG-urilor pro-vestice, țări precum Turcia, India, Indonezia și Mexic luau măsuri pentru limitarea abilității străinilor de a finanța activități politice pe propriul lor teritoriu. Citând-o pe profesoara de științe politice Suparna Chaudhry, Bush și Hadden scriu că peste 130 de țări au adoptat diverse restricții privind activitatea ONG-urilor internaționale sau finanțate din străinătate.

Statele nu sunt întotdeauna incompetente ori rău intenționate când o fac. Multe așa-zise ONG-uri sunt în fapt finanțate preponderent de un stat. The National Endowment for Democracy e finanțată în principal de guvernul american. International Planned Parenthood Federation e finanțată preponderent de un grup de guverne. Și chiar și în cazul acelor ONG-uri care sunt finanțate de fundații ori miliardari din Occident, nu e clar de ce un guvern ar trebui să le permită unor entități străine - oricât de înțelepți și bine intenționați s-ar considera donatorii acestora - să intervină în societățile lor fără vreo formă de verificare ori control.

Privind întregul tablou în retrospectivă, credința că ONG-urile clădeau o nouă lume, post-westfalică [care ar fi abolit principiul suveranității naționale - nota trad.], reflectă iluziile pe care și le făcea establishment-ul liberal al Americii în urma colapsului Uniunii Sovietice. America era puterea supremă pe planetă, iar liberalii din pătura superioară a clasei mijlocii controlau în cea mai mare măsură presa și instituțiile guvernamentale din SUA.

Însă ambele tendințe s-au inversat. Puterea Americii e contestată acum pe plan global, iar liberalii din fruntea clasei mijlocii sunt contestați deopotrivă de populismul lui Trump dinspre dreapta și de socialiștii radicali și politica identitară dinspre stânga, astfel încât sunt mai puțin influenți politic și mai puțin coerenți intelectual decât obișnuiau a fi. Rezultatul e acela că ONG-urile care reflectă prioritățile și aspirațiile establishment-ului liberal se află acum într-o retragere dezordonată pe tot cuprinsul unei lumi tot mai întunecate.

Sursa: Rador Radio România