Democrație versus Erdogan
Reprezentanții opoziției au câștigat alegerile la Istanbul și la Ankara, dar înfrângerea lui Erdogan este o sarcină mult mai dificilă pentru democrații turci.
Dacă Turcia ar fi o democrație, așa cum ajunsese să fie în trecut, aproape sigur că opoziția ar câștiga alegerile de duminică din primul tur, apreciază publicația turcă O Globo.
Din cauza crizei economice și a haosului din unele regiuni ale țării după cutremur, popularitatea lui Recep Tayyip Erdogan a scăzut la unul dintre cele mai scăzute niveluri de când a preluat puterea în urmă cu mai bine de 20 de ani.
Întrucât țara a devenit o autocrație de-a lungul ultimului deceniu, există posibilitatea ca Erdogan, în ciuda adversităților, să rămână la putere. Sondajele indică o egalitate tehnică, dar el controlează presa și îi reprimă pe critici.
Prin urmare, este greu de stabilit un rezultat, dar de ani de zile turcii nu au fost atât de aproape de a reveni la democrație ca acum. Ar fi, fără îndoială, o veste grozavă pentru planetă, având în vedere importanța geopolitică a Turciei, o țară membră a NATO și răspunde de controlarea strâmtorilor care leagă Marea Neagră de Mediterana.
Țara, situată atât în Europa, cât și în Asia, se învecinează cu Grecia și Bulgaria, membre ale Uniunii Europene; cu Georgia și Armenia, care au făcut parte din fosta Uniune Sovietică; cu țările arabe Irak și Siria, pe lângă Iranul persan.
Un succes al opoziției va arăta lumii că este posibil să învingi un autocrat la urne, chiar și în fața tuturor dificultăților impuse de cine se află la putere. Un eșec va confirma analizele conform cărora este extrem de dificil să te întorci la democrație după ce o țară s-a îndreptat către autocrație.
Ar fi o veste foarte proastă pentru opozanții venezueleni și ungari, unde procesul morții democratice este la un nivel similar cu cel din Turcia - nu poate fi comparat scenariul de la Ankara cu cel al dictaturilor precum cele din Siria sau Egipt, unde nu este loc pentru opozanți.
Înfrângerea lui Erdogan ar fi și mai mare decât cea a lui Donald Trump, Jair Bolsonaro și Benjamin Netanyahu, care sunt lideri nedemocrați în democrații (în Israel, Netanyahu a ajuns să revină la putere prin intermediul urnelor).
Până la urmă, în cazul Turciei, ar fi înfrângerea unui autocrat într-o țară nedemocratică.
În sarcina grea de a-l învinge pe Erdogan, partidele de opoziție au decis să se unească, lăsând deoparte divergențele ideologice. Există chiar și un partid al minorității kurde. Cel mai important membru al coaliției este CHP (Partidul Republican al Poporului, în turcă), al candidatului Kemal Kiliçdaroglu, care ar putea fi viitorul președinte.
Este o asociere laică sub aspect tradițional și centristă, cu origini în Mustafa Kemal Ataturk, părintele republicii turce. Ar fi o victorie de un mare simbolism a partidului în ajunul împlinirii a 100 de ani de la proclamarea republicii.Kiliçdaroglu nu este o figură carismatică, precum Erdogan. Un politician veteran, în vârstă de 75 de ani. Poate că nu ar fi numele ideal. Mulți au considerat că primarul Istanbulului, Ekrem Imamoglu, ar fi o opțiune mai puternică.
Tot membru al CHP, a reușit să-l învingă în două rânduri pe candidatul lui Erdogan în disputa pentru conducerea celui mai mare oraș turcesc - la primul vot, președintele nu a acceptat rezultatul, dar a ajuns să fie nevoit să cedeze după ce a fost umilit la doua încercare.
Un alt membru CHP, primarul capitalei Ankara, Mansour Yava, ar fi altă alternativă. Ambii figurează drept vicepreședinți în tandemul lui Kiliçdaroglu și au demonstrat deja că este posibil să învingi "erdoganismul", o mișcare populistă conservatoare. Dar una este să învingi erdoganismul. Altceva, mult mai dificil, este să-l învingi pe Erdogan. Aceasta este provocarea democraților din Turcia, conchide editorialistul Guga Chacra.
Sursa: RADOR
de esop 13 Mai 2023 19:14