Ce ar avea de sărbătorit această prim-ministră cu sabia lui Damocles deasupra capului care trece prin provocări imposibile în timp ce își vede autoritatea contestată și imaginea deteriorată?, se întreabă Le Monde.

Marți și miercuri, Borne a încercat să reînnoiască dialogul cu sindicatele aflate încă în stare de război și care fac apel la o nouă zi de mobilizare, 6 iunie, cu două zile înainte de examinarea de către deputați a unui proiect de lege care vizează abrogarea reformei pensiilor.

Efectul unui vot favorabil – scenariu pe care conducerea statului nu îl poate exclude – ar fi devastator, inclusiv pentru premier.

În ultimele săptămâni, relațiile sale cu Emmanuel Macron s-au deteriorat foarte mult. Doamnei Borne îi este tot mai greu să preia șocul impunerii de termene din partea președintelui Republicii: acesta anunță "trei săptămâni" pentru "extinderea majorității", "o sută de zile" pentru a "liniști" tensiunile cu sindicatele ... Avertismente seci ("Sper că /Borne/ va reuși"), fără nici cel mai mic cuvânt de recunoștință pentru munca depusă de aceasta - douăzeci și șapte de texte votate într-un an, într-un context politic extrem de complex.

Pe 26 aprilie, șeful statului i-a cerut premierului să-și prezinte noua foaie de parcurs în direct de la... Palatul Elysée, un remake al cunoscutului "Eu decid, el execută" al lui Jacques Chirac cu Nicolas Sarkozy.

Borne suferă și că și-a văzut spațiul vital "vampirizat" de un președinte vibrant care fură toată atenția, inclusiv pe dosarele pe care premierul trebuie să le rezolve.

Între cei doi șefi ai executivului, disonanțele devin din ce în ce mai dese (și zgomotoase), deseori în dezavantajul lui Elisabeth Borne: despre imigrație - ea anunțase o amânare a textului, repusă în cele din urmă pe agendă la cererea șefului statului; privind impozitarea – a vrut să facă o "pauză" în reducerile de taxe, confirmată în cele din urmă de Macron; sau asupra metodei – ea a pledat pentru un timp de "liniște", în timp ce șeful statului repetă că trebuie să continuăm reformele rapide și puternice.

"Defectele lui Elizabeth"

La rândul său, președintele nici nu se mai obosește să-și ascundă nemulțumirea. În anturajul său se repetă că "metoda Borne" - consultarea sindicatelor și a partidului Les Républicains (LR) - a fost un eșec și se tot enumeră "defectele lui Elizabeth".

Dar și în cadrul guvernului, premierul se luptă să-și impună autoritatea în fața miniștrilor "grei" care îi râvnesc locul și sunt din ce în ce mai nestăpâniți. Ministrul de interne, Gérald Darmanin, căruia i-a cerut – ca și celorlalți – să facă economii de 5% în ministerul său, a concediat-o scurt într-o scrisoare – dezvăluită pe 10 mai de publicația Le Canard enchaîné – pe un ton considerat "limitat" de cei apropiați de Palatul Matignon.

La rândul său, ministrul apărării, Sébastien Lecornu, un alt pretendent la șefia guvernului, a făcut după capul său cu privire la legea programării militare, care ajunge în fața Parlamentului în săptămâna 22-26 mai.

Șefa guvernului s-a opus ferm și lui Gabriel Attal pe tema reducerilor de taxe pentru clasa de mijloc, cu care nu a fost de acord, având în vedere situația bugetară. Dar Emmanuel Macron a decis în favoarea ministrului delegat pentru Conturi Publice. Afectată de acest lucru, Borne nu a considerat de cuviință să pomenească subiectul în discursul ei de o sută de zile; Attal a fost cel care trebuia să o anunțe el însuși a doua zi, în Adunarea Națională.

Cât despre ministrul muncii, Olivier Dussopt, acesta repetă peste tot că are "un singur șef": Emmanuel Macron.

"Neplăcut, extrem de neplăcut", declară un apropiat al doamnei Borne, care recunoaște o "pierdere incontestabilă a prestanței premierului". Ministrul economiei, Bruno Le Maire, pare că o compătimește, deși visează și el să o înlocuiască.

Capacitate de rezistență

Elisabeth Borne știe că zilele ei sunt numărate. În aprilie, Emmanuel Macron s-a gândit chiar să remanieze guvernul în luna mai. De ce nu chiar de 1 Mai, ziua marșurilor sindicale, și-ar fi propus înainte de a se răzgândi.

Mai mulți miniștri sunt luați în considerare pentru remaniere: Eric Dupond-Moretti (justiție), Jean-Christophe Combe (solidaritate), François Braun (sănătate) sau chiar Pap Ndiaye (educație națională). La rândul ei, Elisabeth Borne a pledat pentru a rămâne la Matignon cel puțin până în toamnă. Președintele pare să fie de acord cu argumentele ei, asigurând-o că "va trece vara".

Emmanuel Macron nu are la îndemână decât soluții proaste pentru a o înlocui. O numire a miniștrilor Darmanin sau Lecornu, de la dreapta eșichierului, l-ar nemulțumi pe președintele MoDem, François Bayrou, și aripa stângă a majorității. În schimb, o numire a macronistului Julien Denormandie i-ar deranja pe Darmanin, Le Maire și Lecornu, primii anunțând deja că nu vor rămâne într-un guvern condus de fostul ministru al agriculturii, cu un profil considerat prea blând și techno.

Cei din anturajul ei laudă tenacitatea și "curajul" doamnei Borne, o luptătoare. În Le Journal du dimanche din 14 mai, ea și-a subliniat "hotărârea" de a "face față provocărilor considerabile" și a spus că dorește să-și continue sarcina la Matignon.

"Nu mă îndoiesc că unii s-ar vedea în locul meu", a adaugat ea, dar "a trece mai departe este singurul lucru care contează pentru mine". Orice s-ar întâmpla, ea vrea să creadă că în cele din urmă își poate valorifica reziliența. Deci Emmanuel Macron nu este singurul care își pregătește o "legacy", conform expresiei purtătorului de cuvânt de la Elysée, Frederic Michel, notează Solenn de Royer.

Sursa: RADOR