La exact două luni de la pierderea alegerilor în fața lui Donald Trump, vicepreședintele Kamala Harris va prezida certificarea propriei înfrângeri.

Luni, în calitate de președintă a Senatului, ea se va afla la tribuna președintelui Camerei Reprezentanților pentru a conduce numărătoarea voturilor Colegiului Electoral, cimentând oficial triumful rivalului său cu două săptămâni înainte ca acesta să se întoarcă la Casa Albă.

Circumstanțele sunt dureroase și stânjenitoare pentru o candidată care și-a criticat adversarul drept o amenințare urgentă la adresa democrației americane, însă consilierii lui Harris insistă că își va îndeplini datoria constituțională și legală cu seriozitate și eleganță, se arată într-o analiză BBC.

Nu este prima dată când un candidat perdant va conduce sesiunea comună a Congresului pentru numărarea alegătorilor prezidențiali ai adversarului său - Al Gore a făcut acest lucru în 2001 și Richard Nixon în 1961.

Dar este o încheiere potrivită pentru o alegere improbabilă, care a făcut-o pe Harris să treacă de la statutul de rezervă a celui mai în vârstă președinte al națiunii la cel de purtătoare a stindardului democrat - a cărei campanie efemeră a oferit un impuls de speranță partidului său înainte ca o înfrângere zdrobitoare să scoată la iveală falii interne profunde.

Harris și echipa sa se gândesc acum la al doilea act al său și analizează dacă acesta include o nouă candidatură la Casa Albă în 2028 sau o candidatură la funcția de guvernator în statul său natal, California.

În timp ce recenții candidați democrați care au pierdut alegerile - Al Gore, John Kerry, Hillary Clinton - au decis să nu mai candideze din nou la președinție, consilierii, aliații și donatorii susțin că valul de susținere pe care Harris l-a obținut în cadrul candidaturii sale eșuate și circumstanțele neobișnuite ale campaniei sale condensate dovedesc că există încă posibilități ca ea să candideze la Biroul Oval.

Aceștia subliniază chiar și traseul politic sinuos al lui Donald Trump - victoriile fostului și viitorului președinte în 2016 și 2024, în ciuda faptului că a pierdut în 2020 în calitate de președinte în exercițiu.

Dar, în timp ce mulți democrați nu o învinovățesc pe Harris pentru victoria lui Trump, unii - afectați de o înfrângere zdrobitoare care a pus sub semnul întrebării strategia partidului - sunt profund sceptici în privința acordării unei noi șanse la Casa Albă. O serie de guvernatori democrați care s-au coalizat în jurul vicepreședintelui în 2024, dar care au ambiții proprii, sunt considerați de unii strategi drept candidați mai proaspeți, cu șanse mult mai mari de câștig.

Harris însăși nu se grăbește să ia nicio decizie, spunându-le consilierilor și susținătorilor că este deschisă tuturor posibilităților care o așteaptă după ziua inaugurării, la 20 ianuarie.

Ea evaluează ultimele câteva luni, în care a lansat o campanie complet nouă pentru Casa Albă, a condus o convenție a partidului și a străbătut țara în doar 107 zile. Iar consilierii subliniază că ea rămâne vicepreședintele SUA, cel puțin pentru încă două săptămâni.

„Are o decizie de luat și nu o poți lua când ești încă pe banda de alergare. S-ar putea să fi încetinit - dar ea este pe banda de alergare până la 20 ianuarie”, a declarat Donna Brazile, aliată apropiată a lui Harris care a consiliat campania.

„Nu poți pune pe nimeni într-o cutie. Nu l-am pus pe Al Gore într-o cutie și era evident că țara era foarte divizată după alegerile din 2000”, a spus Brazile, care a condus campania lui Gore împotriva lui George W Bush și a subliniat a doua sa viață ca activist pentru mediu. „Toate opțiunile sunt pe masă pentru că există un apetit pentru schimbare și cred că ea poate reprezenta această schimbare în viitor”.

Dar întrebarea care planează asupra oricărei potențiale candidaturi în 2028 este dacă femeia în vârstă de 60 de ani se poate distanța de Joe Biden - ceea ce nu a reușit să facă în campania electorală.

Aliații ei din partid spun că alegerea lui Biden de a candida la realegere, în ciuda îngrijorărilor legate de vârsta sa, pentru ca apoi să se retragă din cursă cu câteva luni înainte de final, a condamnat candidatura ei.

Deși Trump a cucerit toate cele șapte state în care se desfășoară confruntările și este primul republican din ultimii 20 de ani care câștigă votul popular, marja sa de victorie a fost relativ redusă, în timp ce Harris a obținut totuși 75 de milioane de voturi, un rezultat despre care susținătorii ei susțin că nu poate fi ignorat în timp ce partidul democrat, în prezent fără chip, se reconstruiește în următorii patru ani.

Pe de altă parte, apropiații lui Biden rămân convinși că acesta l-ar fi putut învinge din nou pe Trump, în ciuda sondajelor care arată că a pierdut sprijin din partea principalelor blocuri electorale democrate.

Aceștia subliniază faptul că Harris nu a reușit să se impună acolo unde președintele nu a reușit în 2020, înregistrând rezultate slabe în rândul principalelor grupuri democrate, cum ar fi alegătorii de culoare și latino-americani. Criticii continuă să aducă în discuție campania sa din 2019 pentru a deveni candidatul democrat la prezidențiale, care a eșuat în mai puțin de un an.

„Oamenii uită că, dacă ar fi existat un adevărat scrutin primar [în 2024], ea nu ar fi fost niciodată nominalizată. Toată lumea știe asta”, a declarat un fost consilier al lui Biden.

Consilierul, care a vorbit sub rezerva anonimatului pentru a discuta o chestiune sensibilă, a aplaudat-o pe Harris pentru revigorarea bazei democrate și pentru ajutorul acordat în cursele cheie din Congres, dar a spus că Trump a reușit să o submineze în chestiuni critice ale campaniei, inclusiv economia și frontiera.

Cu toate acestea, membri ai echipei lui Trump, inclusiv șeful său de sondaje, au recunoscut că Harris a avut rezultate mai bune ca și candidat decât Biden în ceea ce privește anumite aspecte, cum ar fi economia, în rândul alegătorilor.

Cu toate acestea, nu există nicio îndoială din faptul că orice competiție primară democrată pentru 2028 ar fi o luptă grea, cu vedete în ascensiune precum guvernatorul statului Michigan, Gretchen Whitmer, guvernatorul statului Illinois, JB Pritzker, și guvernatorul statului California, Gavin Newsom, care se gândesc deja la candidaturi prezidențiale.

Unii democrați spun că Harris ar porni totuși în fruntea plutonului, cu o recunoaștere națională a numelui, o listă de corespondență mult râvnită și o bază solidă de voluntari.

„Ce partid de stat nu și-ar dori să vină să îi ajute să pregătească masa pentru alegerile intermediare din 2026?” a spus Brazile. „Va avea o mulțime de oportunități nu numai de a reconstrui, ci și de a consolida coaliția care s-a reunit pentru a o sprijini în 2024.”

Alții au sugerat că ar putea ieși complet din arena politică, conducând o fundație sau înființând un institut de politică la Universitatea Howard, colegiul istoric de culoare din Washington unde a organizat petrecerea din seara alegerilor.

Fostul procuror ar putea fi, de asemenea, un candidat pentru funcția de secretar de stat sau procuror general într-o viitoare administrație democrată. Și va trebui să decidă dacă vrea să scrie o altă carte.

Pentru toate opțiunile sale, Harris a declarat consilierilor că dorește să rămână vizibilă și să fie văzută ca un lider în partid. Un consilier a sugerat că ea ar putea exista în afara luptei politice interne, asumându-și un rol mai global într-o problemă care o interesează, dar aceasta este o poziție dificilă fără o platformă la fel de mare ca vicepreședinția.

În ultimele zile ale administrației Biden-Harris, aceasta intenționează să pornească într-o călătorie internațională în mai multe regiuni, potrivit unei surse familiarizate cu planurile, semnalând dorința sa de a-și menține rolul pe scena mondială și de a-și construi o moștenire dincolo de a fi numărul doi al lui Biden.

Pentru Harris și echipa sa, săptămânile de după alegeri au fost umilitoare, un amestec de durere și hotărâre. Mai mulți consilieri au descris sprintul de trei luni care a început când Biden a renunțat la candidatură ca fiind începutul campaniei cu „ieșirea dintr-o groapă” și sfârșitul cu candidatul lor mai popular decât atunci când a început, chiar dacă nu a câștigat.

„Există un sentiment de pace, știind că, având în vedere mâna care ne-a fost dată, am reușit să trecem prin toate etapele”, a declarat un consilier superior.

După alegeri, Harris și soțul ei, Doug Emhoff, au petrecut o săptămână în Hawaii cu un grup restrâns de consilieri pentru a se relaxa și a discuta despre viitorul ei.

În timpul unei petreceri de sărbători a personalului la reședința sa oficială înainte de Crăciun, Harris a povestit despre noaptea alegerilor și despre cum a ținut un discurs de încurajare familiei sale în momentul în care rezultatele au devenit clare.

„Nu avem o petrecere de compătimire!”, a spus ea mulțimii care a reacționat în acea seară.

Consilierii și aliații spun că ea încă procesează ceea ce s-a întâmplat și că dorește să aștepte și să vadă cum se desfășoară noua administrație în ianuarie înainte de a-și stabili o poziție, cu atât mai puțin să încerce să devină imaginea așa-numitei „rezistențe” a lui Trump.

Democrații au constatat că mișcarea de rezistență care a luat amploare în rândul liberalilor în urma victoriei sale din 2016 nu mai rezonează în climatul politic actual, în care republicanul a dovedit că mesajul și stilul său se adresează unei mari părți a americanilor.

Ei au adoptat o abordare mai conciliantă în confruntarea cu agenda viitorului președinte. După cum au afirmat mai mulți democrați: „Ce rezistență?”

Deși a păstrat un profil relativ scăzut de la pierderea sa, Harris a oferit o privire asupra mentalității sale la un eveniment pentru studenți la Prince George's Community College din Maryland în decembrie.

„Mișcările pentru drepturile civile, drepturile femeilor, drepturile lucrătorilor, Statele Unite ale Americii în sine, nu ar fi luat niciodată naștere dacă oamenii ar fi renunțat la cauza lor după un proces, o bătălie sau o alegere care nu a mers în direcția lor”, a spus ea.

„Trebuie să rămânem în luptă”, a adăugat ea, un refren pe care l-a repetat de la victoria sa din 2016 în Senat. „Fiecare dintre noi”.

Ceea ce înseamnă acest lucru este mai puțin clar. Pentru unii donatori și susținători, a rămâne „în luptă” ar putea însemna o candidatură la funcția de guvernator al Californiei în 2026, când Gavin Newsom, al cărui mandat este limitat, va pleca și, eventual, își va urmări propriile ambiții la Casa Albă. Această funcție, care ar conduce a cincea cea mai mare economie a lumii, ar pune-o pe Harris în conflict direct cu Trump, care a atacat în mod regulat statul pentru politicile sale de stânga.

Dar guvernarea unui stat important nu este o treabă ușoară și ar deraia orice candidatură prezidențială, deoarece ea ar fi învestită în funcție cam în același timp în care ar trebui să lanseze o campanie națională.

Cei care au vorbit cu Harris au declarat că aceasta rămâne nehotărâtă cu privire la cursa pentru funcția de guvernator, pe care unii aliați au descris-o ca fiind o potențială „piatră de temelie” pentru cariera sa.

Ea a câștigat de trei ori funcția de procuror general al Californiei și apoi pe cea de senator al SUA. Însă o victorie la guvernare i-ar aduce o altă onoare istorică - aceea de a deveni prima femeie de culoare guvernator din țară.

Cu toate acestea, unii aliați recunosc că ar fi dificil să treacă de la o caravană de 20 de mașini și de la un loc la masa președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la conacul guvernatorului.

Sectorul privat este o altă opțiune.

„Pentru femeile de la alte niveluri ale funcției, atunci când pierd alegerile, uneori opțiunile nu sunt la fel de disponibile pentru ele în comparație cu bărbații, care primesc o aterizare ușoară la o firmă de avocatură sau de asigurări, și le oferă un loc pentru a lua o pauză, să facă niște bani și apoi să ia decizii cu privire la ceea ce urmează”, a declarat Debbie Walsh, director al Centrului pentru femei americane și politică de la Universitatea Rutgers.

„Nu cred că va fi o problemă pentru Kamala Harris. Cred că ușile se vor deschide pentru ea dacă vrea să le deschidă”.

Dar pentru Harris, care a fost în funcții alese timp de două decenii, iar înainte de asta a lucrat ca procuror, o viață de apoi ca guvernator ar putea fi cea mai potrivită opțiune.

„Când ai avut un singur client - poporul - pe tot parcursul carierei tale”, a spus un fost consilier, „unde te duci de aici?”.

Sursa: News.ro