Prima și cea mai importantă schimbare necesară este aceea ca administrația să fie de acord cu necesitatea imediată a unei depline încetări a focului în Fâșia Gaza, notează The New York Times.

În 2001, cu ocazia unei vizite în Ofra, o așezare ilegală din Cisiordania, Benjamin Netanyahu, care nu se afla la putere atunci, nu părea să știe că e înregistrat când le-a spus gazdelor că „America este ceva foarte ușor de orientat – ea poate fi îndreptată în direcția corectă”.

La vremea aceea, Netanyahu discuta despre experiența avută cu Casa Albă prezidată de Clinton; cu ocazia primei sale învestiri în calitate de premier al Israelului, el a subminat eforturile coordonate de Washington în sprijinul păcii. Dar, după mai bine de 20 de ani, estimările lui Netanyahu par jenant de familiare.

După ce Administrația Biden și-a angajat din prima clipă sprijinul neprecupețit față de Israel în urma atacurilor militanților Hamas din 7 octombrie, Netanyahu a tot ocolit pretențiile de culise ale Washingtonului în privința războiului, inclusiv pe aceea potrivit căreia Israelul ar trebui să manifeste mai multă reținere în războiul purtat în Gaza, să evite o conflagrație regională mai mare și să conlucreze în vederea consolidării unui drum spre pacea de după război.

Drept rezultat, în timp ce războiul intră în cea de-a patra lună de desfășurare, Administrația Biden nu a reușit să își atingă aproape niciunul dintre obiectivele propuse în privința politicii și acțiunilor Israelului. Potrivit unor cifre furnizate de Ministerul Sănătății din Gaza, administrat de Hamas, până acum au fost uciși peste 23000 de palestinieni, dintre care 10000 de copii, iar pericolul unei foamete în masă și al transmiterii unor boli este în creștere. Guvernul israelian a respins orice speranțe de pace, iar, după o primă încetare a luptelor și un schimb de ostatici, guvernul israelian a respins orice speranțe de pace și, după o primă stopare a luptelor și un schimb de ostatici sau prizonieri, asemenea tratative par acum să se afle în impas. Singurul succes cu care s-ar putea lăuda Statele Unite este sprijinul constant acordat Israelului. Și totuși, natura necondiționată a acestui sprijin împiedică orice perspectivă în privința atingerii altor obiective politice și a găsirii unei căi de ieșire din toate aceste orori.

O asemenea cerere nu poate fi doar una retorică. Administrația trebuie să condiționeze continuarea sprijinului militar, cerând ca Israelul să pună capăt războiului și să oprească pedepsirea colectivă a civililor palestinieni, trebuind totodată să creeze pârghii de supraveghere a modului în care Israelul folosește armamentul american aflat deja la dispoziția sa. Încetarea operațiunilor israeliene din Gaza este totodată cea mai sigură modalitate de a se evita un război regional și o condiție-cheie în vederea finalizării negocierilor vizând eliberarea ostaticilor.

Washingtonul poate totodată detensiona deliberările din cadrul Curții Internaționale de Justiție, unde Africa de Sud a acuzat Israelul că își încalcă obligațiile în calitate de semnatar al convenției internaționale cu privire la genocid, din 1948. Evident, Israelul este iritat de asemenea proceduri și înțelege că un verdict al Curții Internaționale de Justiție are o reală greutate și că Africa de Sud ar fi putut deja să facă mai mult ca să schimbe cursul evenimentelor prin comparație cu cele trei luni în care americanii au tot strâns niște mâini. Administrația Biden nu are nevoie să sprijine pretențiile Africii de Sud, dar poate și trebuie să se lase ghidată de constatările instanței.

În sfârșit, Statele Unite trebuie să înceteze să tot vorbească despre viitorul unei soluții vizând coexistența a două state, o soluție exclusă deja cu ușurință de Netanyahu. Americanii trebuie să aprecieze la justa valoare respingerea categorică a guvernului acestuia în privința unui stat palestinian și în privința regulilor scrise ale coaliției (israeliane), potrivit cărora poporul evreu are dreptul exclusiv și inalienabil asupra întregului teritoriu al Israelului. În schimb, Washingtonul trebuie să convingă Israelul să stabilească cum li se vor garanta egalitatea, respectul și celelalte drepturi civile tuturor celor care trăiesc în subordinea sa.

În cazul în care Washingtonul nu își schimbă modul de abordare, eșecurile sale în acest război vor avea consecințe care ar depăși chiar și criza imediată din Gaza, ostilitățile lansate de rebelii houthi în Yemen și amenințarea sporită a unui tot mai mare conflict regional.

În definitiv, lumea urmărește evenimentele, iar Washingtonul nu trebuie să subestimeze amploarea gravității cu care sunt percepute la nivel mondial atacurile din Gaza, care nu sunt considerate doar un război al Israelului, ci și al Americii. Armamentul oferit de SUA Israelului și acoperirea politico-diplomatică a conflictului, inclusiv prin amenințarea cu veto în cadrul Consilului de Securitate al ONU, fac ca paternitatea acestui război să fie prea evidentă și totodată păguboasă.

Există totodată și niște implicații pe termen lung în materie de securitate. Campania militară furibundă a armatei israeliene și impactul profund asupra civililor vor oferi cu singuranță motive pentru recrutări în vederea unei rezistențe armate pentru mulți ani de-acum încolo. Statele arabe vor considera cooperarea și normalizarea relațiilor cu Israelul și mai greu de pus în practică, iar adversarii Israelului câștigă mai multă rezonanță. Hamas își demonstrează hotărârea, rebelii Houthi dau dovadă de o capacitate impresionantă de a tulbura lucrurile, iar Hezbollah manifestă o reținere disciplinată.
Cum, atât prin vorbe, cât și prin fapte, Israelul își demonstrează clar intenția de a continua să meargă pe acest drum periculos – indiferent de necesitățile și de așteptările SUA – oare Biden nu ar trebui să se țină la o mai mare distanță?

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA