Soldații belaruși nu s-au antrenat niciodată atât de mult. În luna mai, exercițiile surpriză pentru a testa capacitatea de răspuns a armatei au durat cea mai mare parte a lunii. Au trecut în revistă până și rezervele militare și, pentru unele unități, manevrele încă nu sunt finalizate. Chiar înainte de încheierea acestora, ministrul apărării a anunțat alte exerciții noi, de "pregătire de luptă" de această dată, care vor implica toate ramurile armatei din 22 iunie. Obiectivul este de a planifica "tranziția de la timp de pace la timp de război".

Aceste zgomote de cizme sunt suficiente pentru a-l îngrijora pe vecinul ucrainean. În primele săptămâni ale invaziei rusești, coloanele de tancuri care au înconjurat Kievul au descins din Belarus cu binecuvântarea Minskului. Sub pretextul exercițiilor comune, soldații belaruși au servit drept sprijin logistic pentru armata rusă. Din cele 2.100 de lovituri cu rachete care au lovit Ucraina în primele trei luni de război, cel puțin 633 au venit din sudul Belarusului. În cea mai proastă zi de bombardament, 1 aprilie, 56 de rachete au fost lansate pentru a acoperi retragerea armatei ruse, care abandona asediul Kievului. Ucraina a scrâșnit din dinți și nu a ripostat niciodată pentru a nu oferi Minskului un pretext pentru a intra în război.

Odată cu concentrarea luptelor în Donbas, rolul Belarusului și atenția acordată țării s-a diminuat. Numărul soldaților ruși staționați acolo a scăzut brusc, de la aproximativ 30.000 la mai puțin de 1.000 de oameni, potrivit Proiectului Hajun din Belarus, care monitorizează activitatea militară din teritoriu. Dar de câteva săptămâni, Belarus a devenit din nou amenințător. Roman Kostenko, parlamentar ucrainean și membru de rang înalt al serviciilor de securitate, a estimat, pe 3 iunie, că un nou atac asupra Kievului din nord devine din ce în ce mai plauzibil. "Considerăm că amenințarea este mare. Dar pentru ca rușii să poată duce ofensiva, ei trebuie fie să declare mobilizarea generală, fie să-i convingă pe belaruși să participe la război".

Până acum, se pare, regimul și, armata au frânat de patru ori în fața acestei eventualități. Pierderile foarte grele suferite de ruși au îngrijorat autoritățile, iar autocratul Aleksandr Lukașenko a reușit să meargă pe o linie îngustă, între sprijinul afișat pentru ofensiva rusă și neangajarea soldaților săi.

Cu toate acestea, în sudul Belarusului, la granița cu Ucraina, activitatea militară continuă să crească. În decurs de o lună, forțele speciale din Belarus au fost dislocate în trei sectoare de lângă graniță, a fost creat un nou comandament operațional în sud și armata rusă ar fi instalat o baterie de rachete Iskander în regiunea Brest, în sud-vestul țării. Potrivit Statului Major ucrainean, inginerii belaruși sunt în plină activitate pentru a consolida punctele de control de la graniță, unde ar fi fost dislocate noi echipamente de război electronic destinate blocării comunicațiilor.

Aceste semnale de amenințare au fost dublate de o aluzie făcută de Lukașenko pe 10 iunie. Autocratul a evocat posibilitatea ca Belarusul să intre în război pentru a "proteja" vestul Ucrainei de o ofensivă NATO. Ipoteza este nebunească, dar ajută la presiunea asupra apărării ucrainene, deja foarte ocupată cu luptele din sud și cu sângeroasa ofensivă din Donbas. "Scepticii văd aceste mișcări ca pe un bluff al Belarusului creat și coregrafiat de Kremlin. Obiectivul său ar fi să forțeze Ucraina să-și întărească apărarea în nordul țării, prevenind redistribuirea trupelor sale către Donbas", a subliniat Peter Dickinson de la Consiliul Atlantic într-o notă recentă.

De la începutul războiului, fața frontierei s-a schimbat deja considerabil pe partea ucraineană. Armata a săpat noi linii de apărare, cu tranșee și posturi fortificate pentru a înlocui punctele de control care nu au încetinit coloanele rusești în primele ore ale războiului. Din lipsă de mijloace, bărbații care le ocupă sunt adesea membri ai apărării teritoriale și nu ai armatei regulate.

Pentru Lukașenko, demonstrațiile de pregătire a armatei belaruse sunt, de asemenea, un jurământ de loialitate la preț redus acordat Kremlinului. Autocratul știe că soarta lui este legată de cea a lui Putin. O înfrângere a Rusiei l-ar slăbi foarte mult pe sponsorul său, al cărui sprijin financiar este esențial pentru a rămâne la putere. În mod paradoxal, o victorie ar putea, de asemenea, să trezească apetitul Moscovei și să pericliteze și mai mult independența deja relativă a Minskului.

În felul său, Lukașenko se pregătește pentru consecințe. Pe 27 mai, s-a anunțat crearea unei "miliții populare" care să sprijine armata. Oficial, este vorba de întărirea apărării țării împotriva unei invazii străine. "Numărul apărătorilor patriei noastre va crește semnificativ. Răspunsul va fi adecvat dacă cineva se aventurează pe pământurile noastre", a spus ministrul apărării. Pentru a umple rapid rândurile, Lukașenko ar fi cerut asociației vânătorilor și pescarilor să-i pună la dispoziție 5.000 de oameni capabili să folosească o armă.

În ochii opoziției, este încă o încercare disperată de a menține puterea, în timp ce o rețea de "partizani" operează în țară pentru a sabota căile ferate care sunt folosite pentru transportul echipamentelor militare. Săptămâna aceasta, liderul opoziției, Svetlana Tihanovskaia, a sugerat că aceste tactici de gherilă ar putea fi apoi folosite pentru a lupta împotriva "ultimei rezistențe" împotriva autocratului. Lukașenko "înțelege că tot mai mulți oameni sunt împotriva lui pentru că ne vinde independența. Sunt sigură că atunci când va fi momentul potrivit, oamenii se vor ridica din nou", a adăugat ea.

Sursa: RADOR