Muntele Vrăjit, romanul clasic al lui Thomas Mann a cărui acțiune se petrece la Davos pe fundalul unei boli letale și al unui război mondial iminent, a fost publicat acum aproape un secol.

Însă anul acesta, când delegații de la Forumul Economic Mondial (WEF) se strâng din nou la Davos, lumea lui Mann începe să aducă tulburător de mult cu a noastră. Teama care bântuie la WEF e aceea că o îndelungată perioadă de pace, prosperitate și integrare economică globală s-ar putea apropia de final - tot așa cum s-a întâmplat și în 1914.

Anul acesta sloganul WEF e „Cooperare într-o lume fragmentată”. Fragmentarea a început cu pandemia - cu interdicțiile de circulație, granițele închise și lanțurile de aprovizionare perturbate. Așadar, se poate considera că WEF 2023 - prima desfășurată după pandemie în locul ei uzual de iarnă - marchează o revenire la normalitate. Însă abandonarea bruscă de către China a strategiei zero-Covid provoacă temeri privind apariția unui nou val de variante.

Și, chiar dacă vom scăpa de o nouă etapă a pandemiei, Covid-19 și-a lăsat deja amprenta asupra modului în care văd guvernele și companiile globalizarea. Supoziția că bunurile și mărfurile pot fi expediate cu ușurință oriunde în lume a fost spulberată.

Strategiile companiilor privind lanțurile de aprovizionarea au trecut de la „fix la timp” la „în caz că”. Noi crize sanitare globale nu sunt excluse. Alte scenarii - considerate cândva improbabile - sunt acum luate serios în calcul. Evenimentele meteo extreme sunt mai frecvente, periclitând securitatea alimentară și călătoriile. Atacurile cibernetice - comise fie de state, fie de infractori - amenință infrastructura pe care se bazează economia modernă.

Adesea împinse și de către guverne, firmele trebuie să-și schimbe comportamentul. Nu e înțelept să te bazezi pe lanțuri de aprovizionare complexe, vulnerabile la epidemii, războaie și alte crize. Companii precum Apple - care se mândrea cu produse „proiectate în California, asamblate în China” - sunt nevoite să-și diversifice producția. Apple produce acum tot mai mult și în India și Vietnam.

Încercările unor companii occidentale de a-și diminua dependența de China au fost determinate de pandemie, dar au fost între timp accelerate de conștientizarea tot mai mare a riscului geopolitic - cunoscut și drept „război”.

Invazia Rusiei din Ucraina de anul trecut a demonstrat că inimaginabilul se poate întâmpla. Cel mai mare război din Europa de după 1945 se poartă la mai puțin de 1.000 de mile de hotelurile de lux din Davos.

Conflictul din Ucraina încă face ravagii și riscul de escaladare rămâne ridicat. Războiul nuclear e cea mai înspăimântătoare evoluție posibilă - una care a preocupat Casa Albă încă de la izbucnirea luptelor în februarie. Și chiar dacă uzul armei atomice va fi evitat, riscul de extindere a conflictului persistă, întrucât NATO trimite armament avansat Ucrainei, iar Iranul aprovizionează Rusia cu drone militare.

Conflictul a demonstrat cum poate reteza războiul legăturile economice construite de globalizare. UE își reduce drastic importurile de energie rusească - alimentând inflația în Europa și amenințând competitivitatea unor ramuri industriale. Rusia și Ucraina mai sunt și surse importante de cereale pentru piețele mondiale. Războiul dintre ele a scumpit alimentele și amenință milioane de oameni cu foametea.

Politicienii și industriașii sunt cu ochii în patru după următoarea mare amenințare geopolitică. Mulți se concentrează pe Taiwan, care produce 90% din cei mai avansați semiconductori ai lumii. O invazie chineză acolo ar putea închide TSMC, cel mai important producător de semiconductori, cu consecințe devastatoare pentru economia mondială.

Chiar și tensiuni geopolitice care nu duc până la război au perturbat deja comerțul internațional. Atitudinea tot mai circumspectă a SUA față de China a determinat administrația Biden să restricționeze drastic exportul tehnologiei acolo. Fapt care nu afectează doar companii americane, ci și giganți străini ai tehnologiei, cum e Samsung din Coreea de Sud, care folosește tehnologie americană.

Liderii politici, mai ales cei din Vest, trebuie acum să țină cont și de presiunea internă a populiștilor. Mulți dintre cei din urmă au făcut din WEF un simbol al inegalității și al unui capitalism internațional dezrădăcinat.

În ultimii ani Davos a atras mânia anti-vacciniștilor, a scepticilor climatici, a fanaticilor religioși și a naționaliștilor radicali. WEF figurează în mai multe teorii ale conspirației. Prin cei mai izolați coclauri ai internetului WEF e acuzat că s-a folosit de pandemie pentru a captura economia mondială.

Lăsând deoparte asemenea teorii, ideea că WEF e oarecum toxic a mai prins teren. Joe Biden, hotărât să se prezinte ca luptând pentru muncitorul american de rând, e improbabil să riște o apariție la Davos - spre deosebire de Donald Trump, căruia i-a făcut plăcere să socializeze cu directorii adunați acolo.

Chiar și liderii de centru și conservatori din Europa ar putea fi circumspecți în privința participării.

Președintele francez Emmanuel Macron, un adept al globalizării care a luat deja cuvântul la Davos, are de implementat o reformă delicată a pensiilor, astfel că ar putea să decidă că nu e momentul potrivit pentru a participa la WEF. În calitate de nou premier britanic, și încă provenit din lumea finanțelor, Rishi Sunak ar trebui în mod normal să profite de ocazie pentru a-i curta pe cei mai puternici oameni de afaceri ai lumii. Însă Regatul Unit se confruntă cu un val de greve, astfel că și el ar putea decide că e mai înțelept să rateze Davos anul acesta.

Acei conducători care vor fi totuși prezenți ar face bine să ia telecabina până la Hotelul Schatzalp, care i-a servit lui Mann drept model pentru sanatoriul din Muntele Vrăjit. De la hotel ai cea mai bună priveliște din Davos - și șansa de a medita în liniște la modalități de a împiedica războiul și dezastrele naturale să submineze iarăși economia mondială. 

sursa: RADOR