În zilele noastre te poți asigura aproape în orice privință. Însă e aproape imposibil să te asiguri împotriva revenirii lui Donald Trump la Casa Albă, notează jurnalistul Edward Luce în Financial Times.

Momentul în care aliații Americii trebuie să ia măsuri contra unui Trump 2.0 este acum. Peste un an de acum încolo, când Trump ar putea fi președinte ales, ar putea fi de departe mai costisitor. Din nefericire, nu există vreo modalitate facilă ori sigură de a face acest lucru.

Punctul de pornire ar trebui să fie conștientizarea faptului că revenirea lui Trump ar fi incomparabil mai gravă pentru „Vestul global” decât primul lui mandat. Joe Biden și-a axat campania electorală din 2020 pe ideea că Trump reprezenta o aberație; că el nu ilustra de fapt valorile autentic americane. Acea convingere ar deveni lipsită de conținut odată ce Trump ar obține un al doilea mandat.

Fiindcă America îl va fi reales în cunoștință de cauză.Nu are nici un rost să pretindem că un om care crede că orice alegeri pe care le pierde sunt măsluite, că sistemul judiciar e putred și corupt și că locul adversarilor săi politici este după gratii este un om care crede în democrație. După cum explică foarte convingător și Robert Kagan în Washington Post [https://www.washingtonpost.com/opinions/2023/12/07/robert-kagan-trump-dictatorship-how-to-stop/], Trump ar veni de data aceasta la Casa Albă cu un plan și cu o echipă care să-l execute. Obiectivul lui e dictatura.

Dacă instanțele și presa liberă nu-l pot trage pe Trump la răspundere după ce a fost scos de la putere, aceleași instituții n-ar avea aproape deloc șanse s-o mai facă odată ce el va fi redobândit puterea. Măsurile pe termen scurt ar fi inadecvate. Lumea va fi nevoită să presupună în acel caz că America și-a schimbat permanent traiectoria.

Unica asigurare decentă trebuie să se bazeze pe cel mai pesimist scenariu. Conform acestuia, ar trebui să presupunem că victoria lui Trump va fi interpretată de către Vladimir Putin al Rusiei și Xi Jinping al Chinei drept undă verde pentru a trece serios la fapte în urmărirea intereselor proprii. SUA s-ar retrage din NATO.

Ucraina va fi abandonată, lăsată pe cont propriu. Aliații și prietenii din Asia vor trebui să se adapteze la o lume în care America nu le va mai garanta securitatea. SUA, pe de altă parte, vor abandona eforturile menite a combate încălzirea globală, a proteja drepturile omului și a susține, fie și numai de fațadă, ordinea internațională bazată pe reguli. Planul lui Trump de a impune o taxă vamală de 10% tuturor importurilor ar urma să facă din sistemul comercial mondial deschis o amintire îndepărtată.

Măsura de protecție cea mai riscantă care ar putea fi luată împotriva abandonării Pax Americana de către Washington ar fi o goană după arme nucleare. Dintre aliații Americii, Japonia, Coreea de Sud și Australia ar fi toate capabile din punct de vedere tehnic de a-și construi arme atomice în decurs de câteva luni. Pentru Japonia ar fi însă dificil din punct de vedere politic să depășească acel prag, dată fiind calitatea ei unică de fostă țintă a unui atac nuclear. Însă ieșirea de facto de sub umbrela nucleară a Americii ar surclasa cel mai probabil acel vestigiu moral.

Din motive similare ar fi extrem de dificil și pentru Germania să devină o putere nucleară. Și dat fiind că Berlinul a decis în 2011 să abandoneze chiar și energia nucleară civilă, pragul acela va necesita mai mult timp pentru a fi atins. Dar totuși, unde există voință se va găsi și o cale. Reînvigorat, Putin va acapara noi teritorii în Ucraina și va amenința concomitent Polonia, țările baltice, România și Moldova - iar acest lucru chiar poate să preschimbe natura dezbaterii din Germania.

Înarmarea nucleară e o formă de asigurare împotriva unei Americi devenite permanent trumpistă. O asemenea busculadă nebună nu i-ar cuprinde însă doar pe amicii Americii. Iranului îi mai trebuie cam un an pentru a obține arma atomică. Arabia Saudită, Turcia și Egiptul sunt toate capabile să urmeze aceeași cale. Însă împiedicarea Iranului să treacă pragul nuclear ar fi probabil un război în care Trump s-ar implica.

O altă opțiune a aliaților Americii ar fi să se apropie de puterile revizioniste. Dat fiind că Germania și Franța au mai avut tentative de acomodare cu Rusia, o asemenea cotitură nu poate fi exclusă. De fapt, în viitorul apropiat conciliatorismul față de Moscova, ca politică de bază, e mai probabil decât o alianță militară europeană. Germania a trecut la al său Zeitenwende - punct de cotitură istoric - după invadarea Ucrainei de către Putin. Însă acea întoarcere de 180 de grade e încă incompletă și se bate cap în cap cu decenii întregi de diplomație germană. Dacă SUA ar păși pur și simplu afară de pe tabla de șah, nu e greu de imaginat că Germania va renunța la Zeitenwende.

Dintre toate marile puteri europene numai pe Regatul Unit se poate conta că va rămâne alături de Ucraina. Totuși, în absența Americii, Marii Britanii îi vor lipsi resursele necesare pentru a susține de una singură întreaga povară. Italia s-a plasat ferm de partea Ucrainei sub premierul Giorgia Meloni. Dar acest lucru s-ar schimba peste noapte dacă Trump ar reveni la Casa Albă. Statele baltice și Polonia ar rămâne singurele bastioane, deși izolate, în calea avansului lent al Rusiei către vest. 

Cu cât mai repede se va pune Occidentul pe lucru pentru a atenua riscul revenirii lui Trump, cu atât e mai probabil ca el să opteze pentru forme mai principiale de asigurare. Statele europene au cutume de cooperare între ele incomparabil mai profunde decât au țările asiatice. De asemenea, e mai ușor să-i opui rezistență Rusiei decât Chinei. Dar toate acestea sunt doar speculații. Dacă Trump va câștiga, totul se va schimba.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA