Rata sosirilor pe insula Lampedusa dinspre Tunisia continuă să crească, în ciuda politicii de vecinătate adoptată de Roma, relatează Le Monde.

Guvernul Giorgia Meloni a făcut din reducerea sosirilor ilegale de migranți în Italia una dintre prioritățile sale. Luni, 28 august, numărul acestora, în primele opt luni ale anului, s-a ridicat la aproape 113.500, mai mult decât dublu față de cel înregistrat în aceeași perioadă a anului 2022. Confruntat cu o creștere rapidă a plecărilor din Tunisia, Executivul italian a luat măsuri de urgență, la sfârșitul lunii octombrie, dar acestea evident nu au fost suficiente.

Din nou, pe insula Lampedusa se concentrează sosirile dinspre nordul Africii: între 25 și 27 august, peste 4.000 de oameni au ajuns acolo de pe țărmurile tunisiene. Pentru guvern, datele privind gestionarea problemei migrației rămân aceleași, între promisiuni de măsuri mai restrictive, atacuri sau solicitări de ajutor în direcția Bruxelles-ului și eforturi diplomatice încă neproductive în Marea Mediterană.

„Situația din ultimele zile a fost cea mai critică de la 1 iunie încoace”, a declarat pentru Le Monde Rosario Valastro, președintele Crucii Roșii Italiene, care gestionează punctul fierbinte din Lampedusa, un centru din care sunt transferați migranții când condițiile meteo o permit. La sfârșitul zilei de luni, acolo erau cazate 3.000 de persoane, într-o structură concepută inițial pentru a găzdui 600. „Ceea ce ne preocupă cu acest ritm de sosiri este să putem garanta în continuare asistență persoanelor care vin în stare critică, inclusiv mulți minori”, subliniază Valastro.

În trei luni, peste 48.000 de persoane au trecut prin centru pentru a fi apoi direcționate către un sistem național de primire, a cărui saturație o denunță aleșii locali și actorii implicați.

Marea majoritate a acestora a trecut prin regiunea Sfax din estul Tunisiei, care a devenit principalul punct de trecere pentru migranți, în principal a celor din Africa subsahariană. Această situație persistă în ciuda politicii de vecinătate angajate de Roma în Tunisia și prezentată ca model al abordării sale diplomatice în Marea Mediterană.

De la preluarea mandatului, Meloni a susținut încheierea de acorduri cu țările de plecare și de tranzit, care ar trebui să garanteze investiții și finanțare în schimbul unui control sporit al fluxurilor migratorii în amonte de granițele italiene.

Meloni a obținut de la președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, o susținere a acestui demers, călătorind la Tunis pe 16 iulie pentru a semna cu premiera italiană și cu președintele tunisian Kaïs Saïed un acord a cărui aplicare trebuie încă să prindă contur.  

Critici dure

Marți, Giorgia Meloni a fost la Atena, Roma având ambiția, printre alte aspecte, să aducă Grecia la viziunea sa asupra politicii regionale de migrație. Vicepremierul italian, Antonio Tajani, ministru al afacerilor externe și secretar național al Forza Italia (centru dreapta), a cerut „o acțiune europeană comună” ca răspuns la fluxurile de migrație din Africa.

Celălalt vicepremier și ministru al infrastructurii, Matteo Salvini, invocă situația de la Lampedusa, dar și de la Trieste, oraș italian situat pe ruta balcanică, pentru a da vina pe Bruxelles. Partidul său, Liga (de extremă dreaptă), și-a construit succesul pe un discurs violent ostil migranților și multiplică, în perspectiva alegerilor europene din iunie 2024, poziții disonante în cadrul majorității.

„După atât de multă vorbărie, Europa trebuie să se trezească, să se miște și să ne ajute”, a spus el, afirmând că este necesar un nou „decret de securitate”, cu măsuri mai dure împotriva migranților.

Politica susținută de executivul condus de Meloni este în concordanță cu decretele emise de la începutul prezentei legislaturi - de restrângere a activităților ONG-urilor de salvare și a regimului de protecție internațională în vigoare. În aprilie, guvernul italian a instituit starea de urgență pe dosarul migrației, măsură menită să simplifice și să accelereze activitatea administrațiilor într-un moment în care creșterea sosirilor din Tunisia se înregistra deja.

Pentru primarul din Lampedusa, Filippo Mannino, citat duminică de agenția Adnkronos, „declararea [stării] de urgență nu a produs niciun efect” pe insula sa și se limitează la „anunțuri”.

Odată cu creșterea numărului sosirilor, primarii de centru-stânga au cerut o mai mare implicare a statului. De asemenea, au apărut critici virulente din partea oficialilor aleși ai Ligii, care sunt nemulțumiți că trebuie să primească migranții în orașele lor. Ei cer o gestionare mai dură de la Matteo Salvini și de la ministrul de interne, Matteo Piantedosi, în pragul unei noi perioade electorale.

Noile măsuri adoptate după 25 august, sub presiunea numărului mare de migranți, ar trebui să aibă ca rezultat o repoziționare a politicii de migrație, până acum centralizată la nivelul președinției Consiliului de Miniștri.

Societatea catolică italiană, ale cărei structuri sunt implicate în primiri și suport pentru imigranți, pledează pentru o schimbare mai sinceră a abordării. „Problema migrației trebuie să înceteze să mai fie tratată ca o urgență și trebuie să devină o politică planificată și reglementată, pentru a nu mai fi impuse politici care amenință drepturile omului”, subliniază preotul Marco Pagniello, directorul Caritas Italia, care solicită mai multă solidaritate europeană cu Italia, țară de tranzit în care Franța, de exemplu, returnează migranții interceptați la frontierele sale.

„Trebuie să construim împreună cu toți actorii sociali implicați și cu guvernul o structură permanentă de gestionare a fluxurilor pe termen lung, pentru că nu putem opri mișcarea migratorie”, mai spune el.

Pentru guvernul Meloni, acest lucru ar echivala cu renunțarea la promisiunea politică de stoparea a fenomenului.

Sursa: RADOR