Dacă ceva se întâmplă o dată, este un fenomen punctual. Dacă se întâmplă de două ori, este o tendință. Deci, putem spune deja: faptul că Trump scufundă dreapta la alegerile din alte țări este deja o tendință.

Mai întâi a fost Canada. După zece ani de guvernare a Partidului Liberal al lui Trudeau, care a făcut ca guvernul să fie extrem de nepopular, victoria părea sigură pentru conservatori. În mod inexplicabil, Trump a început să insulte Canada, repetând că aceasta ar trebui să devină un stat american. A fost suficient pentru ca Partidul Liberal (stânga) să-l pună în frunte pe moderatul Mark Carney pentru ca opinia publică să le acorde încă un mandat.

În Australia, pe 3 mai, ceva similar. Conform sondajelor, a existat un echilibru între laburiști (stânga) și liberalii naționali (dreapta), conduși de Peter Dutton — poreclit „Mini-Maga” și admirator al președintelui american. Totuși, această admirație nu a prins bine atunci când haosul trumpist a pus stăpânire pe economia globală. Laburiștii și-au sporit majoritatea în Parlament, iar Dutton a suferit umilința de a-și pierde locul.

Canada, Australia; cine va urma? Conclavul? Nu că n-ar exista excepții. Alegerile naționale din România, care au fost reluate în luna mai, după ce au fost anulate anul trecut din cauza acuzațiilor de amestec rusesc, i-au adus o victorie confortabilă candidatului naționalist, un admirator al lui Trump și Putin, care se îndreaptă acum către un al doilea tur. Poate că acesta este efectul Trump: clarificarea a ceea ce este în joc. Genul de lume pe care el vrea să o promoveze este lumea lui Putin. Și acest lucru este profund antagonist dreptei capitaliste standard din Occident.

La fel de dăunătorca ceea ce vrea Trump să facă este modul în care a făcut-o. Protecționismul nu este o idee economică bună, dar ar putea fi implementat cu mult mai puține perturbări. Una ar fi să se declare taxe uniforme pentru mărfurile importate; ar exista un anumit cost, dar economia s-ar adapta rapid la noua realitate. Alta este confuzia absolută actuală, cu taxe diferite pentru fiecare caz și care nu durează mai mult de o săptămână. Imprevizibilitatea este devastatoare.

A încadra China în fapt este o poziție plauzibilă; știm bine că are ambiții expansioniste, nu respectă drepturile omului și nu a avut bune practici în comerțul internațional. Dar dacă acesta este obiectivul, calea de urmat ar fi unirea întregii lumi - în special a lumii democratice - pentru a exercita presiuni asupra ei. Trump a făcut exact opusul: s-a certat cu propriii aliați, ceea ce a întărit poziția chineză. China, Japonia și Coreea se întrunesc pentru a relua negocierile de liber schimb.

Inițial, alegerea lui Trump trebuia să energizeze dreapta globală. Confuzia, corupția nedisimulată, legea celui mai puternic, degradarea valorilor noastre cele mai de preț, precum adevărul, cooperarea și binele comun, au avut efectul contrar. Este discursul pro-democrație și despre drepturile omului adesea ipocrit? Fără îndoială. Dar o lume care renunță la aceste valori nu va fi mai bună pentru noi…

Aici, în Brazilia, mulți din dreapta au sărbătorit victoria lui Trump. Acum, că suntem impozitați și că Uniunea Europeană și China ne deschid brațele pentru relații mai strânse, n-am mai văzut șapca Maga prin preajmă. Nu știu dacă este o predicție sau o dorință, dar cine știe, poate că gustul extremismului va arăta lumii valoarea moderației.

Sursa: Rador Radio România