Liderul Partidului Liberal din Canada (LPC), Mark Carney, și-a câștigat pariul luni, 28 aprilie, după o scurtă campanie de treizeci și șase de zile: a rămas în funcția de premier, scrie „Le Monde” (Franța). Alegerea unui al patrulea guvern liberal consecutiv părea imposibilă în urmă cu doar patru luni, având în vedere sondajele care arătau că liberalii ar pierde la o diferență mare în fața Partidului Conservator din Canada (PCC). Însă demisia fostului prim-ministru Justin Trudeau și omniprezența președintelui american au permis o inversare a curbelor.

Marți, 29 aprilie, estimările prevăd că 168 de parlamentari liberali (din 343) vor ocupa locuri în Camera Comunelor din Canada, comparativ cu 144 pentru CPC (conservatori), 23 pentru Blocul Québécois (BQ, un partid suveranist din Quebec) și 7 pentru Noul Partid Democrat (NDP, de stânga). Decalajul s-a redus considerabil spre sfârșitul serii, oferindu-le liberalilor o victorie la limită, obținută în special ca urmare a progreselor înregistrate în Quebec.

„Cine este gata să apere Canada alături de mine?” Încă de la primele cuvinte ale discursului său de după anunțarea victoriei, prim-ministrul Mark Carney l-a plasat pe Donald Trump în centrul noului său mandat. El consideră că țara sa, după ce va digera „șocul trădării americane”,  va trebui să învețe lecțiile acestui război comercial pentru a limita dependența Canadei de vecinul său, concentrându-se pe alte relații cu „parteneri de încredere din Europa, Asia și din alte părți”. 

Mark Carney a luat subtil în derâdere sloganul lui Donald Trump, „Drill, baby, drill” - care încurajează accelerarea extracției de petrol, propunând versiunea „Build, baby, build”, prin care vrea să construiască 500.000 de locuințe pe an pentru a combate criza imobiliară flagrantă din Canada.

Fără o majoritate absolută

Rivalul său, liderul conservator Pierre Poilievre, conștient că a ratat linia de sosire, va putea conta pe aproape treizeci de parlamentari în plus față de alegerile anterioare. Comparat uneori cu Donald Trump, candidatul și-a recunoscut totuși înfrângerea, felicitându-l pe câștigător și salutând alegătorii din toate culorile politice, spre deosebire de președintele american.

Conform rezultatelor, care sunt încă provizorii, guvernul Carney nu va obține majoritatea absolută: va trebui, prin urmare, să se bazeze pe sprijinul a încă unui partid (cel puțin) pentru a-și adopta legile. „Canadienii așteaptă ca noi să colaborăm”, a comentat fostul ministru liberal al imigrației, Marc Miller, pentru Radio-Canada, spre sfârșitul serii.

BQ, care a ajuns pe locul trei, va juca, așadar, rolul de arbitru în Camera Comunelor. „Canada va trebui să se asigure că interesele Quebecului sunt respectate”, a subliniat liderul partidului, Yves-François Blanchet.

Stânga canadiană, pe de altă parte, este zdrobită. Liderul NDP, Jagmeet Singh, și-a anunțat demisia: partidul său a pierdut aproape douăzeci de parlamentari. Partidul Verde și-a văzut și e numărul membrilor înjumătățit: a rămas cu un singur ales.

Campania electorală canadiană a fost parazitată aproape în întregime de Donald Trump. Într-un sondaj Léger din 16 aprilie, 58% dintre respondenți au declarat că președintele american cântărește în votul lor. Războiul comercial pe care acesta îl poartă împotriva Canadei (și apoi împotriva restului lumii) a fost de altfel fundalul alegerilor. Prin impunerea unor taxe vamale de 25% asupra vehiculelor cu motor canadiene, el a provocat deja concedieri în inima industriei, în Ontario.

Președintele american a negat, în repetate rânduri, suveranitatea Canadei, numind granița dintre cele două țări „o linie trasată artificial”. În dimineața alegerilor, pe rețeaua sa de socializare Truth, Donald Trump le-a cerut canadienilor să voteze... pentru el însuși. „Mult succes marelui popor al Canadei. Alegeți-l pe omul care are puterea și înțelepciunea de a vă reduce taxele la jumătate, de a vă crește puterea militară (...) fără taxe vamale sau impozite, dacă Canada devine al 51-lea stat al Statelor Unite ale Americii”.

Carney a făcut o serie de gafe

Mark Carney nu a avut o campanie perfectă, făcând o serie de gafe. El a confundat două masacre care au avut loc în Canada, cel de la École Polytechnique de Montréal, care a avut loc în 1989 și a costat viața a 14 femei, cu cel de la Concordia, care datează din 1992. O greșeală care a fost aspru criticată, mai ales că printre candidații săi se număra și un supraviețuitor al masacrului de la École Polytechnique. De asemenea, a fost criticat pentru înregistrarea mai multor fonduri în paradisuri fiscale pe vremea când era responsabil cu investițiile în tranziția energetică la firma de investiții Brookfield Asset Management (2020-2025).

„A fost prima sa campanie electorală și asta s-a văzut!”, comentează Tari Ajadi, profesor la Universitatea McGill. „Era foarte iritabil cu jurnaliștii, nu știa să răspundă direct la o întrebare și era foarte imprecis. Ceea ce făcea bine era că nu vorbea despre chestiuni controversate”, adaugă el.

Cu toate aceste gafe, conservatorii nu au reușit să-l învingă. CV-ul său impresionant i-a liniștit pe alegători în fața actualelor tulburări. Fost angajat al Goldman Sachs, apoi guvernator al Băncii Canadei între 2008 și 2013, a traversat și Atlanticul pentru a deveni primul non-britanic care a guvernat Banca Angliei, în plin Brexit (2013-2020). În 2015, a ținut un discurs celebru despre orbirea finanțelor globale în fața încălzirii globale.

De asemenea, a fost consilier economic al guvernului Trudeau pentru a ajuta țara să se redreseze în timpul pandemiei. „Capacitatea sa de a gestiona o țară în fața crizei, așa cum a fost capabil să navigheze prin Brexit (...), sau prin criza financiară atunci când a condus Banca Canadei, a fost în mod clar foarte populară”, explică Grace Skogstad, profesor emerit de științe politice la Universitatea din Toronto.

În opoziție, rivalul său, liderul conservator Pierre Poilievre, un fan al sloganurilor șocante și al reducerilor drastice ale cheltuielilor guvernamentale, a pierdut un avans care atinsese un vârf de peste 20% în sondaje în urmă cu mai puțin de patru luni. „În ultimele zile, conservatorii reveniseră în forță. O temă de campanie care putea fi un succes pentru Pierre Poilievre, costul (scăzut) al vieții, începea să apară din nou. Liderul conservator a insistat, de asemenea, asupra importanței schimbării, după trei mandate liberale în fruntea țării. Dar Trump a răsturnat totul”, observă Grace Skogstad, care consideră că Pierre Poilievre nu a reușit să dialogheze cu centriștii. „Era foarte popular când Justin Trudeau era la putere, pentru că îl învinovățea pentru toate relele Canadei, dar când acesta a plecat, a pierdut o țintă. Carney i-a blocat armele”, adaugă cercetătorul. Nu a reușit nici să demonstreze că se poate baza pe sprijinul diferiților premieri de provincii. „Nu se înțelege cu premierul statului Ontario, Doug Ford, sau cu premierul Noii Scoții, Tim Houston, ambii fiind conservatori. Ce spune asta despre capacitatea sa de a conduce o țară atât de mare și diversă?”, se întreabă Tari Ajadi.

Cum va arăta Canada, versiunea Carney, prim-ministru abia din 14 martie? „Cred că va fi mai progresist decât a arătat în timpul campaniei. A vrut să-i convingă pe cei nehotărâți, să se distanțeze de Trudeau, dar a fost o decizie strategică”, observă Tari Ajadi. În platforma sa de campanie, Mark Carney a promis reduceri de impozite pentru cele mai mici categorii de venituri și intenționează să elimine impozitul pe proprietate pentru cei care cumpără o locuință pentru prima dată. Totuși, el moștenește o țară slăbită de tensiunile cu vecinul din sud, ceea ce ar putea încetini implementarea măsurilor sale.

Pe 9 aprilie, Mark Carney a avertizat că o recesiune ar fi „foarte dificil” de evitat dacă Statele Unite ar urma să traverseze o criză, ca urmare a războiului comercial declanșat chiar de Washington.

Sursa: Rador Radio România