Marți, 27 mai, pe treptele Universității de Știință și Tehnologie din Hanoi, unde Emmanuel Macron tocmai sosise pentru a discuta cu studenții, un banner mare anunța „un viitor comun” pentru Franța și Vietnam. Președintele Republicii a zâmbit. Este expresia doar a politeții locale? Vietnamul este o țară curtată din toate părțile. Sub conducerea noului secretar general al Partidului Comunist, To Lam, Hanoi intenționează să se ridice în rândul țărilor dezvoltate până în 2045. Și, în timp ce Franța trăiește în mitul ușor romantic al menținerii unei relații speciale cu fosta țară colonizată, ocupă totuși un loc demn de luat în seamă în economia țării.

Macron a vrut să schimbe situația în timpul acestei vizite de stat, prima etapă a unui turneu în Asia de Sud-Est care îl conduce în Indonezia și Singapore. „Firul roșu” al călătoriei sale este de a demonstra că Parisul și Hanoiul au, spune el, „provocări comune”. Acum zece ani, „v-aș fi vorbit despre o lume încrezătoare în ea însăși”, s-a confesat el auditoriului format din studenți. Fulgerele geopolitice, revenirea războiului și logica imperială au apropiat, în ochii săi, interesele Franței și Vietnamului.

Ambele țări sunt dornice să se elibereze de dependența lor de marile puteri, „fără inhibiții”, prezice el, referindu-se la Statele Unite ale lui Donald Trump, care încalcă toate regulile comerciale internaționale, și la China lui Xi Jinping, care revendică 90% din Marea Chinei de Sud. „La fel ca Vietnamul, nu suntem una dintre aceste două mari puteri”, dă asigurări Macron. Lăsând la o parte încălcările drepturilor omului și încarcerarea oponenților politici, șeful statului laudă un Vietnam care, spune el, împărtășește „valorile umaniste ale Franței”.

Franța vrea să fie o a treia cale pentru Vietnam, prins între China și Statele Unite, și își subliniază fiabilitatea și respectul pentru regulile internaționale. Nu se pune problema antagonizării Beijingului, cu care trebuie menținute „cele mai bune relații din lume”, după cum afirmă Macron, dar „nu vrem să depindem de marile puteri”. Sala aplaudă. Suficient pentru a întări ideea lui Macron că, datorită acestei vizite, Parisul „a pus un picior în prag”, după cum spun consilierii de la Elysée, pentru a surprinde o parte din dinamica vietnameză.

Luni au fost vândute aproximativ douăzeci de avioane Airbus, a fost schițat un acord de cooperare privind energia nucleară civilă, iar o promisiune, deși încă vagă, sugerează că Parisul își va găsi un loc în titanicul proiect de construcție a liniei feroviare de mare viteză care va lega Hanoi de Ho Shi Min City. Dar ce se va întâmpla cu aceste bune intenții odată ce președintele Republicii și delegația sa de oameni de afaceri își vor întoarce spatele?

Luni, au fost vândute aproximativ douăzeci de avioane Airbus, a fost schițat un acord de cooperare privind energia nucleară civilă, iar o promisiune, deși încă vagă, sugerează că Parisul își va găsi un loc în titanicul proiect de construcție a liniei feroviare de mare viteză care va lega Hanoi de Ho Chi Minh City. Dar ce se va întâmpla cu aceste bune intenții odată ce președintele Republicii și delegația sa de oameni de afaceri își vor întoarce spatele?

Turnură autoritară

În Indonezia, Macron are de-a face cu un om puternic. Prabowo Subianto, în vârstă de 73 de ani, este cunoscut ca francofil, dar este și un lider naționalist și populist. De la inaugurarea sa, ginerele fostului dictator Suharto (1967-1998) a fost criticat de intelectuali pentru experiența sa militară (a fost comandant al forțelor speciale în timpul dictaturii) și pentru presupusele abuzuri de putere. Alegerile sale bugetare - în special reducerile bugetare la educație în favoarea meselor gratuite în școli - au stârnit proteste studențești la începutul acestui an. Revizuirea Legii Forțelor Armate la sfârșitul lunii martie a alimentat temerile privind o revenire la doctrina „dwifungsi”, care permitea armatei să intervină în sfera civilă.

Într-un editorial din 21 mai, Jakarta Post și-a exprimat alarma față de o turnură autoritară, referindu-se la „sfârșitul erei reformelor” odată cu desființarea dictaturii. Pentru presă, climatul se deteriorează: autorul unui editorial scris de un oficial al Ministerului Finanțelor pe site-ul de știri Detik la începutul lunii mai, care critica numirea unui fost general în funcția de șef al vămilor, a fost atacat de persoane neidentificate. Articolul a fost retras. Revista Tempo, care denunțase reforma militară, a primit colete care conțineau un cap de porc mort și șobolani decapitați.

În ceea ce privește clima, Indonezia, la fel ca Vietnamul, și-a asumat angajamente de decarbonizare în schimbul investițiilor și al sprijinului financiar din partea țărilor occidentale, inclusiv a Franței, în cadrul Parteneriatului pentru o tranziție energetică justă. Însă Prabowo a ridicat moratoriul asupra concesiunilor pentru palmierii de ulei în ianuarie și, potrivit ONG-ului francez Canopée, promovează o politică de extindere a suprafețelor cultivate în favoarea biocombustibililor.

În fața tulburărilor geopolitice continue, Indonezia rămâne fidelă tradiției nealinierii, dar menține relații bune cu Washingtonul. Deși puțin îngrijorată de Ucraina, opinia publică este însă șocată de politica Tel Aviv-ului în Gaza, care nu încurajează Indonezia să recunoască Israelul. Însă, înainte de conferința internațională privind chestiunea palestiniană, co-prezidată de Franța și Arabia Saudită, programată la New York la sfârșitul lunii iunie, Palatul Elysée lucrează la o declarație comună cu Jakarta privind conflictul israeliano-palestinian, pentru a iniția o „dinamică” către recunoașterea reciprocă. „Orice pas care poate fi făcut către recunoașterea reciprocă va fi un pas uriaș, având în vedere situația din Gaza”, se spune la Elysée.

Sursa: Rador Radio România