Președintele Trump îi ia Universității Harvard 2,2 miliarde de dolari, fonduri federale, ba mai amenință venerabila instituție și cu sistarea scutirii de impozite. Administrația lui acuză Harvard că nu respectă legislația Americii care protejează drepturile civice, că permite înscrierea unor studenți străini extremiști și că tolerează antisemitismul - care face ravagii în campus. Harvard contestă toate acuzațiile și opune rezistență.

Oricui îi pasă de marile noastre universități ar trebui să fie încercat de sentimente contradictorii. Pe de o parte există dovezi copleșitoare că Harvard a încetat să mai fie un loc sigur al cercetării intelectuale imparțiale și că admiterea studenților nu se mai face acum pe criteriul meritului academic. Politica identitară, iar nu libertatea de gândire, e cea care face legea acum.

Anul trecut președinta universității, Claudine Gay, un excelent exemplu de persoană promovată fără merit, doar din rațiuni politice și etnice, a fost forțată să demisioneze după ce refuzase în cursul unei audieri în Congres să condamne îndemnurile la genocid contra poporului evreu [la care s-a adăugat în scurt timp scandalul mai multor plagiate - n.trad.].

Alt fapt uluitor e acela că cea mai bogată universitate de pe planetă, teoretic independentă de stat, primește asemenea sume enorme de la bugetul federal al SUA.

Pe de altă parte, cine poate să creadă că Donald Trump va respecta libertatea academică sau că ar trebui să i se permită să dicteze cum ar trebui administrată o universitate? Harvard nu ar duce-o cu nimic mai bine dacă s-ar umple de maniaci MAGA în locul actualilor ideologi woke și războinici rasiali.

S-ar putea ca și noi să ne confruntăm cu ceva similar aici, în Regatul Unit. Oxford și Cambridge, echivalentele britanice ale Harvard-ului, s-au făcut complice în mare măsură la cultura anulării și permit ca obsesia „diversității și includerii” să prevaleze asupra cercetării intelectuale și liberei exprimări. Toate criteriile de admitere și evaluare utilizate în prezent la Oxford și Cambridge sunt părtinitoare împotriva meritului și cunoașterii.

Oxford și Cambridge mai au și neajunsul de a fi refuzat în mod repetat să admită că donațiile generoase pe care le primesc din China vin aproape întotdeauna la pachet cu condiții politice. Ele nu le oferă aproape nici un fel de protecție studenților chinezi, care sunt spionați și denunțați de alți studenți chinezi, aflați sub controlul Partidului Comunist Chinez, atunci când își exprimă opinii critice la adresa regimului. Nu există în regulamentele lor nici o normă pentru pedepsirea studenților turnători.

Am fost informat de un cunoscător al problemei că aproximativ jumătate din toți absolvenții care fac studii postuniversitare în domeniul științelor la universitățile britanice sunt acum chinezi. Nu e un lucru rău în sine: e bine să ne răspândim cunoașterea în toată lumea și sunt destui chinezi talentați care ne pot ajuta la rândul lor. Însă trebuie să se înțeleagă că întotdeauna (și prin asta înțeleg absolut întotdeauna) China încearcă să-și impună controlul politic asupra cetățenilor ei, indiferent unde s-ar afla. Își folosește de asemenea mulți dintre studenți la spionajul tehnologic, interesându-se în special de aplicații militare și recurgând la infiltrarea rețelelor.

Spre deosebire de Trump, laburiștii noștri [acum la guvernare - n.trad.] susțin în principiu atitudinile politice ale conducerii marilor noastre universități. Propriul lor istoric de interferență e nefast, pornind de la gestul inechitabil și oportunist al lui Gordon Brown împotriva Oxford-ului fiindcă nu admisese o elevă de la o școală de stat, Laura Spence [scandal politic din 2000 - n.trad.]. Guvernul ar trebui totuși să rezolve problema liberei exprimări și să ia măsuri pentru a combate influența chineză.

Totuși, în general, și aici și în SUA, oamenii mai potriviți decât politicienii pentru a proteja standardele academice adecvate împotriva erodării de către curentul woke sunt foștii absolvenți, care se întâmplă adesea să fie bogați și influenți. Cu mult înainte de intervenția lui Trump, donatorii Universității Harvard începuseră deja lupta. Cei britanici ar trebui să le urmeze exemplul. În momentul de față fostele lor universități le acceptă banii - dar le disprețuiesc opiniile.

Sursa: Rador Radio România