Totuși, sâmbătă dimineața, șiruri de mașini aleargă prin Piața Libertății, claxonând, invitații la nuntă se apleacă la ferestre, salutând. Totuși, Tbilisi este frumos, dar sufocant.

O recapitulare. Din 2012, Georgia este guvernată de partidul Visul Georgian, al oligarhului Bidzina Ivanishvili. Visul Georgian s-a prezentat la primele alegeri ca un partid pro-european și anti-rus, două caracteristici obligatorii pentru Georgia, care aspiră la o Europă unită și este profund ostilă Rusiei; de fapt, este oficial în război cu Federația din 2008.

Însă, pe măsură ce anii de guvernare treceau, Visul Georgian s-a schimbat. S-a apropiat tot mai mult de sfera de influență a Rusiei, până când a ieșit la iveală, ca să spunem așa: în aprilie 2024, a adoptat o lege care impune organizațiilor non-guvernamentale și instituțiilor media care primesc finanțare străină, să se înregistreze ca „agenți străini”. Spioni, pe scurt. Legea se numește „rusească”, deoarece Putin impusese una similară în 2012. Se pare că, înainte de a o adopta, Guvernul georgian s-a asigurat că forțele de poliție sunt antrenate pentru a înăbuși revoltele majore.

Protestele au început ca marșuri lungi, desfășurate în fiecare seară pe Rustaveli, strada principală din Tbilisi, unde se află Parlamentul, și au continuat nestăvilit. Am fost aici în timpul primului val, care s-a simțit ca un vânt de eliberare. Dar lucrurile din Georgia s-au înrăutățit. La sfârșitul lunii noiembrie, guvernul a anunțat suspendarea cererii țării de aderare la Uniunea Europeană. Oamenii s-au întors pe străzi în număr și mai mare, dar represiunea a fost și mai violentă și mai obraznică. Au trecut peste trei sute de nopți.

Poliția a permis grupurilor de mercenari cu gagule să bată protestatari, tineri și tinere neînarmați, chiar și personalități publice precum actorul Andro Chichinadze. Zeci de arestări, procese sumare bazate pe acuzații ridicole (aruncarea cu sticle de plastic), uneori cu dovezi fabricate (droguri în buzunare), arestări adesea efectuate cu întârziere, analizând imaginile de pe camerele de supraveghere cu algoritmi de recunoaștere facială. Georgia a ajuns într-un stat polițienesc. Peste șaizeci de prizonieri politici sunt încă în închisoare, majoritatea foarte tineri.

Întâlnesc un grup de studenți; de la literatură, ajungem rapid să vorbim despre Georgia și proteste; este inevitabil. Îi întreb dacă și-ar numi țara democrație sau dacă ar numi-o altfel; sugerez „autocrație”. Apare ceva între acestea. Ceva care alunecă rapid, inexorabil, spre revocarea libertății.

Tânăra care vorbește cu mine și cu studenții, Mariam N., este activistă. Ar fi fost în primul rând traducătoare și critic literar, dar asta se întâmpla în viața ei anterioară, acum trei sute de zile. Protestele i-au luat totul: câștigă foarte puțin, nici măcar nu s-ar putea întreține singură fără ajutorul soțului ei estonian. Și e obosită. Obosită fizic după trei sute de jumătăți de noapte petrecute în fața Parlamentului, ritmul ei somn-veghe perturbat. Și obosită psihologic pentru că nu se întrevede niciun punct de cotitură; mulți oameni au părăsit țara, iar fiecare dintre ei sporește sentimentul de înfrângere și singurătate. Dar Mariam continuă. Până când? Până la sfârșit, oricare ar fi acela.

Atmosfera din Tbilisi este foarte diferită de cea din mai 2024. Era electrizantă atunci. Acum, poate pentru că e toamnă, domnește un fatalism sumbru, nu încă resemnare, dar aproape de ea. Protestatarii vorbesc din ce în ce mai puțin de bunăvoie, iar depresia planează asupra multora. Dar observ ceva ce nu știam: că rezistența poate continua chiar și fără speranță. Fără o licărire de victorie sau măcar de schimbare. Ca un act inevitabil.

În timp ce mă amestec printre protestele de seară, care s-au rărit astăzi, completez Cele Zece Porunci ale Autocratului Perfect.

1) Inventați un inamic extern. Visul Georgian l-a identificat în Partidul Războiului Global, un lobby internațional obscur care vrea să declanșeze al Treilea Război Mondial și să deschidă un „al doilea front” în Georgia, după Ucraina. Timp de luni de zile, după 2022, a avut loc o campanie pe rețelele de socializare în care fotografiile clădirilor carbonizate din Bucha erau juxtapuse cu clădiri intacte din Tbilisi, ca și cum ar fi spus: chiar asta vreți?

2) Inventați un inamic intern. Visul Georgian are mai mulți, de la comunitatea LGBTQ+ până la mult mai periculosul „Deep State”. Ce este exact Deep State, din nou, nu este clar pentru nimeni, dar asta nu contează. În Georgia, „agent al Deep State” este ca „inamicul Poporului” în vremea sovietică. Inamicii Poporului erau judecați de troică în subsolurile acelorași clădiri, apoi împușcați sau deportați. Acum, agenții Deep State sunt amendați, amenințați, reduși la tăcere și ocazional închiși după gratii.

3) Nu vorbiți cu jurnaliștii, nu răspundeți la întrebările lor. În schimb, scoateți-i în afara legii, reduceți-le finanțarea și împiedicați-i în orice mod. De exemplu, împiedicați camerele să filmeze și să înregistreze procesele activiștilor închiși și obligați-i să le transcrie de mână, ca în secolul al XIX-lea. Umiliți-i.

4) Asigurați un număr suficient de judecători loiali.

5) Atribuiți oponenților și predecesorilor răspunderea pentru fiecare faptă rea și, dacă este posibil, închideți-i. Mihail Saakașvili, care în ultimii ani ai domniei sale cedase și el autoritarismului, se află în închisoare de la întoarcerea sa în țară, în martie.

6) Rescrieți trecutul. Dacă ocupația sovietică nu poate fi reabilitată în niciun fel, pentru că toată lumea îi urăște pe ruși, cel puțin Stalin însuși poate fi reabilitat – el era, la urma urmei, georgian.

7) Insuflați frică, și mai multă frică.

8) Dați frâu liber paranoiei. Lăsați-o să prindă contur. Se pare că oligarhul Ivanișvili abia dacă mai întâlnește pe cineva în persoană; trăiește blindat și protejat, cugetând asupra anumitor fonduri pe care „Occidentul” și „Deep State” le-au blocat aparent într-un cont bancar elvețian.

9) Fiți imprevizibili, capricioși și lunatici. Într-o zi Europa este regatul corupției, în următoarea zi este soarta inevitabilă a Georgiei.

10) Intelectualii mai întâi. Neutralizați-i și totul va merge bine.

Duminică au fost alegeri locale la Tbilisi. Alegeri cruciale cu un final previzibil, o altă victorie pentru fostul fotbalist și reprezentantul Visului Georgian, Kakha Kaladze. Linia predominantă adoptată de protestatarii lui Rustaveli este abținerea. Nu ar trebui să se participe la alegeri trucate. Dar unele secțiuni ale opoziției vor face acest lucru oricum, iar astfel frontul de rezistență este, încă o dată, divizat și slăbit. Pe jumătate delegitimizat, pe jumătate legitimat. Visul Georgian va anunța o victorie zdrobitoare. Apoi, vor fi mai multe marșuri și mai multă represiune. Și așa mai departe. Principala critică la adresa mișcării de protest, formulată din interior, este că până acum nu a reușit să producă lideri - figuri de onoare, da, dar nu lideri politici. Mulți, însă, apără această reticență de a deveni un partid, această puritate prelungită. Pentru că odată cu Rustaveli, spun ei, se face ceva mai important: se construiesc bazele unei noi Georgii, care va sosi mai devreme sau mai târziu. Eka K., care a lucrat în televiziune, este cunoscută de toată lumea din țară și care a trebuit să o ia de la capăt din cauza pozițiilor sale, îmi descrie situația astfel: „O societate matură, o a treia republică cu o identitate georgiană și europeană mai solidă. Cine știe când va fi asta. Dar mai devreme sau mai târziu — mai devreme sau mai târziu — va fi”.

Sursa: Rador Radio România