Discursul „condamnabil” al primului-ministru german reflectă o viziune neocolonială, scrie „Folha Online” (Brazilia), care constată că modul european de ierarhizare a lumii arată că s-au învățat puține lucruri despre justiția climatică.

Nu există nicio comparație între Belém și Berlin. Doar guvernul cu sediul într-unul dintre ele a definit că are o problemă de „peisaj urban” (interpretată ca o referire xenofobă la adresa imigranților); doar unul dintre ele a decis să reia vânzările de arme către Israel lunea trecută (17 noiembrie); doar unul dintre ele reprimă violent protestele pro-Palestina; și doar guvernul cu sediul într-unul dintre ele a comis un genocid în Namibia, pentru care datorează miliarde de euro. Spoiler: nu este Belém, în [statul] Pará.

Cele două orașe, Berlin și Belém, sunt extrem de interesante, fiecare în felul său. Declarația condamnabilă a primului-ministru german, despre bucuria de a se întoarce în țară „mai ales din locul în care ne aflam”, reflectă, însă, o viziune neocolonială conform căreia problemele lumii sunt rezolvate prin bunăvoința luminată a Bătrânului Continent, plătită cu câteva milioane de euro ambalate în lecții de morală.

Modul tipic european de a ierarhiza lumea (aici este suficient să-i citim pe Fanon și Mbembe) dezvăluie cât de puțin s-a putut învăța despre justiția climatică din Amazonia. Cei care suferă cel mai mult de pe urma crizei climatice sunt adesea lăsați în afara negocierilor. Este important să amintim că COP30 ar putea intra în istorie prin menționarea inedită a termenului de afro-descendenți în primul pachet de definiții din negocierile paralele ale reuniunii. Acesta ar fi un pas înainte mai important decât niște certuri mărunte între două orașe minunate.

Intitulat „Rasa și Genul Justiției Climatice”, studiul realizat de Centrul nostru pentru Cercetare în Justiție Rasială și Drept de la FGV, împreună cu ONG-ul Geledés, a dezvăluit că, printre cele 115 documente internaționale privind agenda climatică și a drepturilor omului, mai puțin de un sfert menționează afrodescendenți – iar 95,6% dintre aceste mențiuni nu au forță juridică.

Documentul arată că predomină termenii generici, cum ar fi "comunități vulnerabile", fără a dezagrega datele care arată nedreptățile climatice. În non-dezbaterea dintre cârnați și maniçoba (fel de mâncare tipic brazilian preparat cu frunze de manioc măcinate, bucăți de carne și diverse condimente; n. trad.), ceea ce contează cu adevărat este cine va face față justiției climatice.

Articol de Thiago Amparo, avocat, profesor de drept internațional și drepturile omului

Sursa: Rador Radio România