Acum întreaga lume poate vedea că Irlanda e pe punctul de a adopta una dintre cele mai draconice legi din vremurile moderne.

Scriitorul irlandez Paul Lynch a câștigat duminică Premiul Booker. În romanul său, „Prophet Song” [„Cântecul profetului”], el își imaginează Irlanda căzută sub un regim totalitar de dreapta, cartea începând cu noua poliție politică bătând la ușa unui sindicalist pentru a-l interoga despre „diseminarea discordiei și revoltei” împotriva guvernului, comentează The Telegraph.

Romancierii sunt liberi să viseze tot felul de scenarii fictive, oricât de fanteziste. Dar ironia face ca scenariul de față să fie exact opusul a ceea ce se întâmplă chiar acum în Irlanda. Guvernul de la Dublin vrea să introducă o lege nouă extraordinară menită a restrânge libera exprimare. Însă nu e vreo conspirație hidoasă a dreptei de a-i oprima pe liberalii de treabă, cu bun simț. Sunt liberalii de treabă, cu bun simț, cei care se chinuie să suprime opinii pe care tot ei le cataloghează drept „de extrema dreaptă”.

Și, departe de a fi alarmată de acest asalt contra unei libertăți fundamentale, întreaga gamă progresistă a Irlandei susține pe de-a-ntregul inițiativa, inclusiv majoritatea vocilor din presă și toate partidele consacrate.

De la revoltele din Dublin de joi, provocate de înjunghierea a trei copii, țipetele care îndeamnă la acțiune devin tot mai stridente. Guvernul condus de Leo Varadkar s-a angajat acum să aibă „în câteva săptămâni” în vigoare „Legea Justiției Penale (Incitare la Violență sau Ură și Delicte de Ură)”.

Noua lege ar fi eludat cu siguranță atenția planetei dacă n-ar fi avut loc revolta, însă acum nerăbdarea Irlandei de a reglementa discursul urii a „devenit virală”, pentru a folosi jargonul internetului.

Întreaga lume știe acum că Irlanda e pe punctul de a adopta una dintre cele mai draconice legi din vremurile moderne, în virtutea căreia irlandezii vor putea sta la închisoare până la doi ani pentru posesia de literatură „cu probabilitate de a incita la violență sau ură” împotriva altora, pe baza câtorva criterii protejate precum rasa, genul și orientarea sexuală.

Poliția și instanțele nici nu vor trebui măcar să demonstreze că materialul în cauză e menit a fi distribuit oricui altcuiva în afară de proprietar. Acest lucru va face obiectul „prezumției, până la probarea contrariului”.

Legea aduce aminte de URSS, unde dacă dețineai texte interzise de stat - „samizdat” - era suficient pentru a fi săltat de KGB.Pentru a agrava situația și mai mult, guvernul irlandez nici nu a definit „ura” în textul legii, motivând că acest lucru „riscă să ducă la colapsul inculpărilor”.

Ministrul justiției Helen McEntee continuă să insiste că cetățenii vor putea vorbi liber, însă unei senatoare a Partidului Verde (din coaliția de guvernare) i-a scăpat porumbelul: „Noi restricționăm libertatea, dar o facem pentru binele comun”, a declarat Pauline O’Reilly.

Din nefericire Irlanda are o îndelungată tradiție a cenzurii. Exista odinioară un organ superb de grăitor intitulat „Comitetul pentru Literatura Malefică”, însărcinat cu interzicerea textelor considerate dăunătoare pentru valorile catolice ale tinerei republici.

Țara se mândrește acum că a ieșit din acele vremuri întunecate, dar tot ce s-a întâmplat în realitate este că termenul de „literatură malefică” a fost redefinit după calapodul valorilor contemporane. Nu au încetat niciodată să impună ortodoxia. Au găsit pur și simplu o nouă dogmă (woke) bună de impus. Nimeni nu scrie romane despre acest lucru. În definitiv, a deține o astfel de carte te-ar putea trimite curând direct după gratii.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA