Victoria național-populistei Giorgia Meloni în Italia a dizolvat dintr-o lovitură o dezbatere care se desfășoară de câțiva ani în politica comunitară, în special printre popularii europeni, despre oportunitatea sau nu a pactelor cu partidele de extremă dreapta, conform abc.es.

Mai mult sau mai puțin, rezultatul alegerilor din Italia, a treia țară ca importanță din Uniunea Europeană (UE) și unul dintre cei șase fondatori, a făcut ca această dilemă să fie depășită pentru că s-a concretizat deja. De altfel, deschide și scenariul că o forță politică de pe aceeași orbită, Adunarea Națională franceză, poate ajunge la putere într-o altă țară dintre cele fondatoare în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat, lucru care părea absolut imposibil până acum și care, de duminică, nu mai este atât de puțin plauzibil.

Inițial, conducerea PPE, inspirată de creștin-democrații germani, stabilise teza că este mai bine să-și apere propriile idei moderate și să piardă alegerile decât să ajungă la putere înțelegându-se cu populiștii de extremă dreapta. Anul trecut, când Partidul Popular a expulzat din grup partidul aflat la putere în Ungaria, Fidesz al lui Viktor Orbán, ideea unei alianțe cu extrema dreaptă eurosceptică părea insuportabilă, căci întregul centru-dreapta european și pactele pe care au îndrăznit să le încheie în Austria s-au terminat prost. După victoria lui Meloni, în care popularul partid Forza Italia a jucat rolul figuranților, încărcat și mai mult de controversata figură a lui Silvio Berlusconi, problema asocierii sau nu cu extrema dreaptă a dispărut.

Este evident că această situație va fi folosită ca muniție politică de înalt calibru de către socialiști și extrema stângă împotriva centrului-dreapta în ansamblu. Dar același curent politic pe care îl reprezintă Meloni tocmai a câștigat alegerile din Suedia și guvernează în Polonia, Ungaria și alte țări strategice precum Republica Cehă, ceea ce face foarte dificil să ignorăm în continuare această realitate.

Pentru Comisia Europeană este o maximă să se abțină de la a intra direct în dezbaterile electorale naționale, deoarece pragmatismul presupune menținerea unui anumit grad de curtoazie cu oricine va fi interlocutorul său necesar în managementul zilnic. Nici nu este obișnuit ca dușmăniile politice din partea altor guverne să fie evidențiate, ținând cont că până la urmă toți vor sta în aceeași sală la Consiliul European.

În cazul Italiei, însă, a fost foarte semnificativ faptul că premierul polonez, național-populistul Mateusz Morawiezki, a fost cel mai rapid în a o felicita pe italianca Giorgia Meloni pe rețelele de socializare, gest care arată clar că Varșovia este pe deplin conștientă că și-a câștigat un aliat în lupta sa împotriva presiunii de la Bruxelles pentru politicile sale naționaliste.

Meloni împărtășește un grup politic în Europa (ECR) cu partidul la guvernare din Polonia, PiS, sau formația spaniolă Vox, dar a spus clar în mai multe rânduri în timpul campaniei electorale că UE și NATO sunt cei doi piloni imobili ai politicii sale externe. Menținerea stabilității politice în UE va depinde în mare măsură de capacitatea sa de a rămâne pe acest curs.

După victoria lui Meloni, în care popularii din Forza Italia au jucat rolul de figuranți, problema a fi de acord sau nu cu extrema dreaptă a dispărut.

Dar nu toți sunt calmi. Premierul francez, Élisabeth Borne, s-a pus în defensivă și a amintit ieri, într-un interviu radio, că "în Europa avem anumite valori și, evident, vom fi vigilenți", ținând cont că în țara ei au a trăit zeci de ani sub umbra unei posibile victorii pentru Marine Le Pen, care a intrat în forță în Adunarea Națională în acest an, fiind singura alternativă în turul doi al alegerilor prezidențiale.

Von der Leyen aparține curentului de gândire al CDU-CSU german care și-a propus să pună veto la pactele cu extrema dreaptă, ceea ce explică de ce în ajunul alegerilor din Italia, într-un gest neobișnuit, ar fi lansat ceva ce ar fi putut fi interpretat ca un avertisment adresat alegătorilor italieni. Președinta a spus că Comisia este pregătită să lucreze cu orice guvern democratic, dar are și "instrumentele necesare", dacă lucrurile merg într-o "direcție dificilă".

Odată cunoscute rezultatele, se cunoaște deja scenariul pe care Von der Leyen va trebui să-l gestioneze a doua parte a mandatului său.

sursa: RADOR