Într-un moment când protestele de stradă și economia în paragină continuă să exercite presiuni asupra guvernului din Iran, China, un aliat al acestuia, i-a oferit puține semne de sprijin. În loc să încurajeze Iranul în vremuri de restriște, acest parteneriat, care a îngrijorat guvernele din Occident și din Orientul Mijlociu, i-a semnalat o susținere limitată.

Luni, președintele Trump și-a sporit presiunile asupra Teheranului și asupra Beijingului, afirmând că Statele Unite vor impune niște taxe vamale majorate cu 25% țărilor care întrețin relații de afaceri cu Iranul. El nu a precizat cum ar fi impuse aceste taxe, dar o atare decizie riscă să perturbe armistițiul comercial la care Trump a ajuns cu liderul chinez Xi Jinping, în octombrie, în Coreea de Sud.

China a denunțat noile taxe propuse. „China se opune cu fermitate oricăror sancțiuni ilicite unilaterale și acestei jurisdicții extinse, urmând să  adopte măsurile necesare pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime”, a notat pe portalul X purtătorul de cuvânt al ambasadei chineze din Washington, Liu Pengyu.

Luni, atunci când a fost întrebat despre informațiile potrivit cărora sute de oameni au murit în urma măsurilor luate de guvernul iranian pentru a pune capăt protestelor, purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, a declarat că China speră ca „guvernul iranian și populația să depășească actualele greutăți și să asigure stabilitatea la nivel național”.

Reticența Chinei de a se declara mai ferm în sprijinul Iranului survine după ce țara s-a arătat reticentă și în a sprijini Venezuela înaintea operațiunii SUA de capturare a lui Nicolás Maduro.

În pofida sancțiunilor SUA, China a rămas cel mai mare cumpărător de petrol venezuelan.

În plus, China este principalul partener comercial al Iranului, ea achiziționând aproximativ 90% din exporturile de petrol ale acestuia. Ca să se sustragă sancțiunilor, petrolul  este transferat de la un vas la altul și plătit printr-o finanțare care ocolește sistemele bancare obișnuite, după cum a relatat The Wall Street Journal.

Potrivit estimărilor, anul trecut, aproximativ 12% din totalul importurilor de petrol ale Chinei au provenit din Iran – niște cantități pe care, totuși, rafinăriile chineze le-ar putea găsi și în altă parte.

Oficial, în anul 2024, China a exportat în Iran produse în valoare de 9,8 miliarde dolari SUA și a importat din Iran bunuri în valoare de 4.4 miliarde dolari SUA, inclusiv fier, cupru și chimicale. Toate astea se adaugă la comerțul Chinei la scară mondială, care se ridică la 6 trilioane de dolari SUA.

Dar, pentru guvernul izolat al Iranului, comerțul cu China este de maximă importanță.

Anul trecut, după ce Israelul și SUA și-au lansat atacurile, țările din așa-zisul Crink (un grup din care fac parte China, Iran, Rusia și Coreea de Nord, n. red.) nu au prea venit în ajutorul Iranului. China s-a temut să-și expună băncile și companiile-cheie sancțiunilor impuse de SUA și Europa.

În 2021, Beijingul și Teheranul au semnat un acord de cooperare pe 25 de ani, prin care China se angajează să investească în economia iraniană 400 miliarde dolari SUA în schimbul unor livrări continue de petrol Iranian. Oficialii iranieni i-au cerut Chinei să fac mai mult în vederea respectării acordului – un acord cu rezultate limitate dată fiind presiunea continua a sancțiunilor.

Săptămâna trecută, China, Iranul și Rusia au inițiat o serie de manevre găzduite de Africa de Sud și organizate de grupul Brics – o organizație a unor țări în curs de dezvoltare, la care Beijingul și Moscova au susținut aderarea Iranului.

Dar strigătele de ajutor ale liderilor iranieni, prin care aceștia cereau Chinei să ajute mai mult, au fost întâmpinate cu oarecare critici în mediile de socializare din China, după cum nota, luni, Tuvia Gering, un cercetător în probleme legate de China de la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Israel, în studiul său „Puterea în discuție”.

El a pomenit o postare din Zhanhao, un popular cont naționalist de pe portalul WeChat, postare care ilustra grăitor acest sentiment.

„Iranul continuă să aștepte ca China să-i fie pavăză”, se sublinia în postarea respectivă. „Asta e pură fantezie!”

Sursa: Rador Radio România