Angela Merkel vrea să stabilească împreună cu Emmanuel Macron planuri de reformă a UE, în contextul în care Franța și Germania își consolidează poziția de poli de putere ai Uniunii după ieșirea Marii Britanii și avansul euroscepticismului în Italia.

Scăpată de grija negocierilor politice din Berlin pentru formarea unui nou guvern, Angela Merkel se pregătește să-l viziteze pe Macron la Paris pentru a relua discuțiile privind reforma blocului comunitar, în special a zonei euro.

După ce va fi reînvestită miercuri în funcția de cancelar al Germaniei, Merkel va merge în Franţa pentru a stabili împreună cu preşedintele Emmanuel Macron propuneri comune pentru reformarea Uniunii Europene, politica europeană privind migraţia şi apărarea europeană, propuneri ce vor prezentate apoi la summitul șefilor de stat din UE ce va avea loc săptămâna viitoare.

„Foarte curând, ministrul finanţelor (Olaf Scholz) va face o vizită la Paris şi eu însumi voi merge la Paris pentru a discuta cu Emmanuel Macron. Vom pregăti atunci Consiliul European”, a precizat Angela Merkel la o conferinţă de presă desfăşurată la Berlin alături de noul preşedinte al Partidului Social-Democrat (SPD), Olaf Scholz, înaintea semnării acordului de guvernare pentru noua „mare coaliţie” dintre creştin-democraţi şi social-democraţi, transmite Agerpres.

Merkel a negat o relatare a publicației Der Spiegel în care se afirmă că ea ar intenţiona să amâne prezentarea propunerilor franco-germane privind reforma zonei euro. „Cu siguranţă că nu vom putea detalia fiecare faţetă a următorilor 20 de ani ai zonei euro, dar vom putea aduce o anumită claritate asupra a ceea ce considerăm a fi următoarea etapă”, a indicat şefa guvernului german, promiţând totodată că în urma întrevederii cu Macron se va avansa în ce priveşte politica europeană privind migraţia şi politica apărării europene.

Franţa şi Germania au promis că vor da împreună un impuls relansării blocului comunitar, într-o perioadă în care forţele naţionaliste câştigă teren în contextul dezamăgirii unei părţi a populaţiei faţă de elitele politice tradiţionale, ca urmare a creşterii decalajelor sociale sau din cauza valului de migranţi veniţi din afara Europei.

Alegerile recente din Italia, în care aproximativ jumătate din votanți au ales politicieni eurosceptici sau naționaliști, arată că aversiunea față de instituțiile europene nu este caracteristică doar statelor de la margine, precum Ungaria, Grecia sau Polonia, ci este prezentă chiar în inima UE.

Germania, care se teme că în urma unei reforme a zonei euro ar putea ajunge să suporte povara datoriilor partenerilor ei, a răspuns deocamdată foarte vag propunerilor lui Macron privind crearea unui buget şi a unui post de ministru de finanţe al zonei euro.