Fie din motive politice, energetice sau comerciale, va fi întotdeauna puterea, cea economică, aceea care va prevala asupra granițelor care separă teritoriile. Este înfricoșător să vezi cât de puțin contează societatea civilă în construirea acestei table de șah geografice de influență și dominație, cu posibila ocupare a Groenlandei, care aparține Danemarcei, membră NATO, în prim-plan.

Trump, atât de rapid în acțiune în Venezuela, atât de hotărât să cucerească Arctica de la inuiți, se gândește de zile întregi la cea mai bună strategie pentru Iran, spunându-le oamenilor să pună mâna pe instituții, spunând că ajutorul este pe drum, cerând acțiune, dar la mijloc sunt viețile a mii de oameni care încearcă să schimbe un regim și o țară care reduce la tăcere cu gloanțe pe cei care vorbesc împotriva sa, fără ajutorul american promis și îndepărtat, uimitor de întârziat. Peste trei mii de morți. O tragedie mondială pentru libertate. Iranul este cea mai recentă scenă de acțiune propagandistică, nu fizică, israeliano-americană. Cele două țări sunt de acord că ayatollahii trebuie înlăturați de la putere, dar sunt încă în public și urmăresc cât de înalt arde focul, în ciuda tuturor eșecurilor pe care le-ar putea crea o intervenție militară externă, și anume exploatarea de către regimul tehnocratic pentru a obține sprijin intern împotriva unui inamic de lungă durată.

Este amețitor să urmărești politica internațională în acest fel, socotind nenumărate pungi negre de plastic pline cu victime. Președintele SUA pare a fi încolțit, mai ales că acțiunile din regiune numai glorioase nu au fost. Uniunea Europeană se limitează la sancțiuni, aceeași monedă de represalii folosită împotriva Rusiei, fără prea mult efect până acum. Fie ca Iranul să fie liber pe cont propriu, pentru că dacă se bazează pe alții, riscă să ajungă cu mâna goală.

Sursa: Rador Radio România