Prin acordarea de prioritate competiției în detrimentul cooperării, Washingtonul nu numai că afectează relațiilor bilaterale, ci și pune în pericol stabilitatea economică și politică globală, scrie Marcus Vinícius De Freitas în „Jornal Económico”.

Administrația Joe Biden ar fi putut rămâne în istorie drept o administrație moderată, care a adus calm după anii tulburi ai primului mandat al lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite. Acțiunea slabă a democratului a dus, însă, lumea într-o situație haotică,  Europa sărăcind din cauza războiului din Ucraina, a nevoii sporirii cheltuielilor militare într-o perioadă de redresare economică lentă în țările NATO și de dezorganizare și mai mare în deja instabilul Orient Apropiat.

De parcă nu ar fi fost de ajuns, într-o mișcare incendiară menită să creeze o instabilitate sporită în Asia, în ultimele luni Statele Unite și-au intensificat asistența militară destinată Taiwanului, majorat vânzările de arme și au promovat întâlniri oficiale cu liderii taiwanezi, precum vizita lui Lai Ching-te pe teritoriul american. Aceste acțiuni reprezintă o escaladare a tensiunilor cu China.

Taiwanul a fost folosit de mult timp drept o „carte strategică” de către Statele Unite în relația cu China. Atunci când relațiile bilaterale dintre Washington și Beijing sunt stabile, Taiwanul este lăsat pe un plan secund. Cu toate acestea, pe măsură ce tensiunile cresc, insula devine o pârghie utilă pentru exercitarea de presiuni asupra Chinei. Vânzările de arme către Taiwan și creșterea asistenței militare sunt încălcări clare ale „Comunicatului Comun Statele Unite-China din 17 august 1982”, în care Washingtonul s-a angajat să-și reducă treptat vânzările de arme către insulă. Încălcarea continuă evidențiază lipsa de capacitate a SUA de a-și respecta promisiunile diplomatice, afectând credibilitatea sa internațională deja deteriorată.

Politica de stopare a Chinei, adoptată de Statele Unite, care reproduce strategii din perioada războiului rece, s-a dovedit deja ineficientă într-o lume globalizată. Oprirea Chinei înseamnă, în practică, deglobalizarea lumii și restrângerea oportunităților de creștere economică și de comerț global.

Administrația Biden, prin intensificarea acțiunilor sale în Taiwan, adoptă o poziție incendiară pentru a-și păstra poziția hegemonică, cu măsuri contraproductive care subminează cooperarea internațională necesară pentru a face față provocărilor globale.

Strategia americană de a folosi Taiwanul ca instrument destinat stopării Chinei este o greșeală strategică care creează mai multe probleme decât soluții. Prin acordarea de prioritate competiției în detrimentul cooperării, Washingtonul nu numai că afectează relațiilor bilaterale, ci și pune în pericol stabilitatea economică și politică globală. Bruxelles-ul ar trebui să-i încurajeze pe americani să consolideze dialogul cu Beijingul, promovând pacea și prosperitatea în strâmtoarea Taiwan. Repetarea greșelilor din perioada războiului rece nu va duce la progres; dimpotrivă, nu va face decât să întârzie dezvoltarea globală într-un moment în care cooperarea este necesară mai mult ca oricând.

Sursa: Rador Radio România