În confruntarea cu Rusia și China, Statele Unite își afirmă revenirea pe acest continent. Dar viitorul rămâne în mâinile africanilor, notează cotidianul Le Djely din Guineea, citat de Courrier International.

Până la urmă, marele interes al Rusiei și al Chinei față de Africa are ceva pozitiv. În lipsa unor oferte alternative suficient de credibile pentru continentul negru, noile interese pot cel puțin să ridice cota Africii și să ducă la o percepție mai bună în ce-i privește pe africani.

În tot cazul, asta se ascunde în spatele oricărei analize la care sunt supuse de luni de zile strategiile politicii africane a Franței. Și mai ales asta transpare din turneul african pe care vicepreședinta Statelor Unite, Kamala Harris, l-a început pe 26 martie cu etapa din Ghana. Un turneu care vine după călătoriile altor oficiali americani pe continent.

Să întoarcă pagina Trump

Din toate aceste inițiative reiese într-adevăr ceva nou: Africa nu înseamnă numai războaie, foamete, epidemii și mizerie. Toată lumea se străduie, subit, să vadă în acest continent o oportunitate reprezentată de demografia ei, tinerețea populației și bineînțeles resursele solului și subsolului.

Dar să nu ne înșelăm. Între discursurile mieroase și realitatea de pe teren există uneori o prăpastie pe care africanii trebuie să se străduie s-o astupe cu patriotism, solidaritate, pregătire și un simț al responsabilității.

Tipic pentru el, Donald Trump nu vedea în continentul african decât un ansamblu de "țări de rahat". Ceea ce s-a tradus concret printr-un total dezinteres al Statelor Unite pentru continentul african în vremea președintelui republican.

Această pagină a reușit, cu intenție fermă, s-o întoarcă Joe Biden. Dar nu numai dorința de a repara această greșeală a lui Donald Trump explică marea idilă pe care actuala administrație o nutrește față de Africa. Cu siguranță au contat ultimele evoluții la nivel geopolitic.

Să contracareze China și Rusia

Mai discretă, China își împinge într-adevăr pionii în Africa și își oferă zone de influență atât economică cât și simbolică deloc neglijabile. Cu împrumuturi de miliarde de yuani, construcția de drumuri, poduri, baraje hidroelectrice sau acordarea de măști și vaccinuri, legat de Covid-19, China seduce Africa și își oferă cote de piață.

Mai asumat, Rusia folosește toate crizele politico-militare pentru a împinge spre ieșire mai ales Franța. Libia, Africa Centrală, Mali și poate Burkina Faso sunt cuceriri strategice cu care într-adevăr se poate lăuda diplomația rusă. Și, bineînțeles, toate aceste evoluții pot îngrijora Statele Unite, a căror hegemonie nu mai este atât de absolută cum era în urmă cu câțiva ani.

În consecință, marea Americă coboară de pe piedestalul său și vine în întâmpinarea dulcineei Africa. Știind că nu mai este pe teren cucerit, ea vine cu un discurs puțin mai lustruit, în orice caz mai puțin directiv. Ordinul și condescendența nu mai sunt de actualitate. Cel puțin nu mai sunt atât de flagrante. Africanii nu mai sunt blamați pentru lenea lor notorie, pentru tendința de a se ucide unii pe alții pe fondul unor conflicte inter-comunitare etc.

Africa trebuie să obțină avantaje de aici

Se vine mai curând cu discursul potrivit căruia continentul leagăn al omenirii rimează cu viitorul promițător, cu investițiile, cu inovațiile. Chiar tineretul african, a cărui soartă alimentează de obicei cronica tragică a jurnalelor de știri din media occidentale, este subit sărbătorit ca un atu. Ocazional, suntem aici în fața unei mici revoluții. Cel puțin în discursurile de circumstanță.

Dar nu o vom spune niciodată destul. Nu ceilalți trebuie să ne iubească și să ne apere în locul nostru. Desigur, într-un mediu suficient de concurențial, consumatorul obține întotdeauna cel mai mare profit.

Dar pentru a reveni la Africa și la poftele pe care le trezește îndeosebi în ultimul timp, ea trebuie să-și ofere mijloacele de a obține toate avantajele. Asta începe, atât pentru lideri, cât și pentru populația obișnuită, prin a iubi și aprecia continentul și a-i dori binele. A-l iubi dincolo de pozițiile și de discursurile oficiale care, în unele cazuri, nu au nimic de-a face cu sentimentele autentice.

Apoi, pentru a evita ca partenerii noștri, fie că sunt occidentali, ruși sau chinezi, să ne impună din nou mersul de urmat, va trebui să mizăm pe educație. A avea o conștiință clară a atuurilor noastre, a nevoilor noastre și a ști să le obținem, este un instrument cu care trebuie să ne înarmăm în cadrul multipolarității care se instituie treptat, conchide Boubacar Sanso Barry.

Sursa: RADOR