Întâlnirea ”grupului de contact” promite a fi crucială pentru viitorul Ucrainei. După ce s-au întâlnit pentru prima dată pe 26 aprilie la Ramstein (Germania), cele treizeci de țări membre ale ”grupului de contact” responsabil cu organizarea ajutorului militar acordat Kievului se vor întâlni din nou miercuri, 15 iunie, la Bruxelles, relatează Le Monde.

Obiectiv: reevaluarea livrărilor de arme destinate să țină sub control ofensiva trupelor ruse, în special în Donbas, într-un moment în care armata ucraineană dă semne de slăbiciune și solicită mai multe echipamente grele pentru a se putea apăra.

De la începutul conflictului, care a început pe 24 februarie, occidentalii nu s-au zgârcit cu transporturile de echipamente militare. Potrivit unei declarații din 9 iunie a Ministerului ucrainean al apărării, o sută cincizeci de tunuri de 155 mm și peste cincizeci de tunuri de calibru mare au fost livrate forțelor armate ale țării, împreună cu zeci de lansatoare MLRS de origine sovietică, sute de mortiere și mii de lansatoare de grenade și lansatoare portabile de rachete, atât antiaeriene (Manpads), cât și antitanc (ATGM).

„Am primit și aproximativ două sute cincizeci de vehicule blindate, modele occidentale”, a subliniat ministrul ucrainean al apărării, Oleksii Reznikov.

Livrarea mai multor lansatoare de rachete multiple americane (M142 Himars și M270 MLRS), a căror eficiență este considerată superioară celei a modelelor sovietice angajate în Donbas, a fost anunțată și de Statele Unite, Regatul Unit și Germania.

Sosirea tunurilor autopropulsate poloneze AHS Krab și germane PzH 2000, cu caracteristici echivalente cu cele ale tunurilor Caesar franceze de 155 mm, aflate deja în acțiune în partea de est a Ucrainei, este, de asemenea, iminentă.

Avantaj de „zece la unu” în favoarea Rusiei

Occidentalii au furnizat și o cantitate importantă de muniție. Numai Statele Unite au trimis aproape 200.000 de obuze de 155 mm în Ucraina. O cifră colosală, chiar dacă forțele ucrainene trag zilnic între 5.000 și 6.000 dintre aceste proiectile, după cum a susținut pe 10 iunie adjunctul șefului ucrainean al informațiilor, Vadim Skibitsky, în The Guardian.

După ce inițial au manifestat reticență, occidentalii trimit unele dintre cele mai avansate focoase ale lor. Potrivit imaginilor postate pe rețelele de socializare, obuzele Excalibur, ghidate de GPS și putând să lovească cu precizie ținte de până la 40 de kilometri, ar urma să facă parte din loturile trimise de Washington. Franța ar fi furnizat, de asemenea, rachete de proximitate compatibile cu tunurile Caesar. Denumite Ralec, aceste proiectile explodează înainte de impactul la sol, ceea ce le mărește letalitatea de zece ori pentru trupele de infanterie.

Oricât de fără precedent ar fi, acest ajutor este totuși departe de a fi suficient. Potrivit Kievului, puterea de foc a armatei ruse este încă mult mai mare decât cea a trupelor sale. În fiecare zi, între 100 și 200 de militari ucraineni sunt uciși din cauza unei ”lipse totale de paritate” în forțe, a explicat Mihailo Podoliak, unul dintre consilierii președintelui ucrainean, într-un interviu difuzat pe 9 iunie la BBC. Rusia „folosește artileria pe scară largă și, din păcate, are un avantaj de zece la unu”, a declarat Valeri Zalujni, șeful de stat major al armatei ucrainene, în aceeași zi.

Pentru a reechilibra raportul de putere, Ucraina solicită mai multe echipamente. „Pentru a pune capăt războiului, avem nevoie de paritate la armele grele”, a implorat Mihailo Podoliak într-un mesaj postat pe Twitter luni, 13 iunie, înainte de a enumera „lista de cumpărături” a Kievului: „1.000 de obuziere calibrul 155 mm; 300 MLRS [lansatoare de rachete multiple]; 500 tancuri; 2.000 de vehicule blindate; 1.000 de drone”. „Așteptăm o decizie” în cadrul întâlnirii de la Bruxelles a „grupului de contact” al țărilor aliate Ucrainei, a adăugat consilierul președintelui Zelensky. Potrivit statului major ucrainean, luptele au loc astăzi pe 1.105 din cei 2.450 de kilometri de front cu Rusia. 

„Acesta nu este o competiție” 

Oficial, țările occidentale fac tot posibilul pentru a satisface cerințele Kievului. „Livrăm Ucrainei materialele care îi sunt utile, pentru că ne spune că îi sunt utile (...). Acționăm pe baza cererilor ucrainene”, asigură anturajul lui Emmanuel Macron. Ca semn al implicării sale, șeful statului francez a ajuns marți, 14 iunie, în vizită la trupele franceze dislocate în România în cadrul NATO, apoi miercuri se duce în R. Moldova, pentru a sprijini această țară amenințată cu destabilizarea din cauza prezenței rusești în Transnistria. O călătorie la Kiev ar putea avea loc înainte de următorul summit european din 23 iunie, alături de cancelarul german Olaf Scholz și de premierul italian Mario Draghi, dar acest lucru nu a fost confirmat încă de Elysée. Un consilier ucrainean a scris recent pe Twitter că și președintele Klaus Iohannis ar putea merge la Kiev cu cei trei lideri europeni.

Pentru a pune în comun cererile de arme ale Ucrainei și a le permite să fie procesate rapid, țările occidentale au înființat un centru logistic la baza americană de la Patch Barracks, lângă Stuttgart (Germania). Acolo, o sută de soldați din aproximativ douăzeci și cinci de țări înregistrează cererile făcute de Kiev douăzeci și patru de ore pe zi.

Potrivit raportului publicat pe 24 mai de agenția Reuters și revista Foreign Policy, care au avut acces la acest centru, militarii au pus la punct un software care permite comunicarea în timp real a solicitărilor ucrainene către statele majore occidentale, după modelul anunțurilor de mică publicitate de pe site-ul american Craigslist. Fiecare țară este invitată să răspundă acestor solicitări, în funcție de capacitățile armatelor proprii. Centrul Patch Barracks organizează apoi expedierea echipamentelor către Ucraina, după metode ținute secrete. „Acesta nu este o competiție pentru a vedea cine livrează cele mai multe arme sau care sunt cele mai scumpe. Întrebarea este să fim eficienți împreună”, se subliniază la Elysée. 

„Adaptarea” echipamentului 

Cu toate acestea, mai mulți factori împiedică aprovizionarea armatei ucrainene și explică întârzierile uneori mari între solicitări și livrări. Prin urmare, unele materiale militare trebuie „adaptate” înainte de a putea fi trimise. Unele dintre componentele lor sunt înlăturate, în special cele electronice, considerate prea sensibile pentru a cădea în mâinile rușilor. Potrivit unei surse militare, lansatoarele americane de rachete Himars vor fi trimise fără o parte a sistemului lor de ghidare GPS, ale cărui chei criptografice sunt păstrate secrete. La fel, tunurile franceze Caesar au fost modificate de către producătorul lor, Nexter, „pentru a le face compatibile cu sistemele de comandă ucrainene”, a dezvăluit delegatul general pentru armament, Joël Barre, pe 4 mai.

Mai mult, acest echipament este mai sofisticat decât cel de origine sovietică folosit de obicei de trupele de la Kiev. Conversia flotei militare a armatei ucrainene la standardele NATO, chiar dacă este asumată de guvernul de la Kiev, se desfășoară lent. ”Faptul că armata ucraineană s-a bazat în ultimii ani doar pe armele sovietice a fost cu siguranță o strategie în pierdere”, a recunoscut ministrul apărării, Oleksii Reznikov.

Potrivit Kievului, peste 1.500 de soldați „sunt în prezent în pregătiri sau vor începe în curând antrenamentul” pentru familiarizarea cu armamentul NATO. În speranța că, în timpul absenței lor, colegii lor de arme vor reuși să țină piept armatei ruse pe front.

Sursa: RADOR