Priștina nu este frumoasă. Cu blocurile sale de beton, structurile sale improbabile și clădirile sale vechi abandonate, înțelegem de ce orașul a sedus multă vreme iubitorii de brutalism, o mișcare arhitecturală în vogă până la sfârșitul anilor 1970 axată pe minimalism, design rece și materiale brute.

Grand Hotel, care încă găzduiește fostul apartamentul personal al lui Tito, este acolo pentru a mărturisi acest lucru. Pentru aproximativ cincisprezece euro, poți chiar să stai în incinta lui și să te bucuri de mocheta de epocă, telefoanele vintage și canapelele vechi.

Dar Kosovo este atractiv. Țara se dovedește chiar extraordinar de primitoare, cu o populație în plină efervescență, formată în proporție de peste 60% din tineri sub 30 de ani, cu ochii ațințiți către Europa și viitor.

"Sunt foarte supărat", spune Fitore Berisha, artistă, activistă, mamă și figură a feminismului local. "Războiul a fost foarte greu, mai ales pentru femei, iar această tânără țară trebuie să învețe acum să-și educe copiii". Chiar în spatele ei, o fațadă uriașă prezintă una dintre lucrările ei – Broken Dreams – reprezentând două femei din generații diferite, cu pleoape suprapuse de oglinzi sparte.

"Din lipsa muncii și a libertății de mișcare (kosovarii încă nu au drept de acces în Uniunea Europeană, iar vizele sunt extrem de rare, n.red.) oamenii înnebunesc", continuă artista de 50 de ani, care va dezvălui o frescă la Bruxelles (Marolles) în cadrul festivalului Balkan Trafik. "Și totuși, există multă speranță: copiii supradotați încep să câștige mulți bani în IT și noi tehnologii, mulți tineri învață limba germană pentru a putea merge la muncă în Germania, Austria sau Elveția". Într-o țară cu 1.800.000 de locuitori la care trebuie adăugat un milion de emigranți, diaspora este foarte importantă, financiar, cultural și politic vorbind.

Fitore Berisha nu este singura care împodobește betonul cu culori. Orașul este plin de lucrări de artă stradală de calitate împrăștiate peste tot. Artista nu este izolată nici în viziunea ei despre speranță. "M-am născut la Londra, am locuit în Belgia și m-am întors la Priștina", poveșteste Uliks Zaimi, un cameraman în vârstă de 30 de ani. "Am rămas blocat aici cu Covid și mi-am dat seama că există o mulțime de oportunități. Tinerii vor să lase conflictul în urmă, vor libertate, dezvoltare. Și vreau să aduc oameni înapoi, să se întoarcă cei din străinătate".

Același entuziasm și la Mitrovița Rock School, care va vizita Bruxelles-ul la sfârșitul lunii aprilie, în cadrul festivalului Balkan Trafik. Din păcate cunoscută pentru faptul că este tăiată în două de un râu care desparte comunitățile sârbă de cea albaneză și citată în mod regulat ca un loc de tensiune în regiune, Mitrovica trece încet la o altă etapă.

Simbol al acestei evoluții, Mitrovița Rock School reunește în jurul muzicii tineri din ambele comunități. În sala lor de repetiții nu sunt steaguri naționaliste, ci tricouri cu Nirvana, Metallica, Dua Lipa sau Taylor Swift.

"Sunt cântăreața grupului Zénith, ne lansează Erjona, 18 ani. Ne-am săturat de politică. Prefer să scriu cântece de dragoste, să folosesc metafore și să reprezint Mitrovița în toată lumea".

Sursa: RADOR