Au trecut patru ani de la căderea Statului Islamic, iar peste 10.000 de luptători străini continuă să fie închiși în închisori și lagăre din Rojava, o regiune cu majoritate kurdă din nord-estul Siriei, în așteptarea judecății, notează Il Fatto Quotidiano.

Administrația Autonomă a Siriei de Nord-Est (AANES) cere de mult timp statelor occidentale să-și ia înapoi cetățenii și să-i judece odată ajunși acasă, însă cererile autorităților kurde au rămas în mare parte neascultate. Nici măcar propunerea de a înființa un tribunal internațional nu a avut mai mult succes, în timp se ignoră efectele pe termen lung asupra minorilor deținuți în lagăre și cele asupra generațiilor care vor veni în continuare.

Administrația autonomă, născută în urma războiului civil sirian, are dificultăți în a garanta siguranța locurilor în care sunt deținuți luptătorii și familiile acestora, iar condițiile de viață din aceste locuri se înrăutățesc constant. O parte din responsabilitate revine și Turciei, care continuă să atace zonele cu majoritate kurdă și care de ani de zile impune un embargo dur împotriva teritoriilor din Rojava.

Pentru a încerca să găsească o soluție măcar parțială a problemei, AANES și-a anunțat intenția de a-i judeca pe luptătorii străini aflați încă în custodia sa, sub acuzația de crime de război și crime împotriva umanității.

Decizia a luat prin surprindere cancelariile occidentale, dar administrația autonomă a considerat că e inutil să mai aștepte, iar autoritățile au asigurat că procesele vor fi deschise, echitabile și transparente, în conformitate cu legile interne și cele internaționale privind terorismul. Prioritatea rămâne în continuare înființarea unui tribunal internațional, așa cum s-a solicitat deja de mai multe ori.

Problema e că procesele nu vor fi deloc ușoare.

În primul rând, deoarece există o problemă de legitimitate: Administrația Rojava guvernează nord-estul Siriei, dar nu este recunoscută oficial la nivel internațional ca entitate de stat, astfel încât validitatea sentințelor emise poate fi pusă ușor la îndoială.

De asemenea, există îndoieli cu privire la posibilitatea asigurării drepturilor inculpaților, începând cu dreptul de a primi asistență juridică, o chestiune asupra căruia Administrația s-a exprimat în termeni mai degrabă generali.

Dar lucrul cel mai îngrijorător este capacitatea de a asigura siguranța locurilor în care vor avea loc procesele și de a evita atacurile externe și tentativele de evadare ale inculpaților.

Cea mai bună soluție ar fi, așadar, înființarea unui tribunal internațional sau repatrierea luptătorilor străini, dar pentru Occident este mai ușor să ignore în continuare problema în loc să-și aducă acasă cetățenii care reprezintă o amenințare la adresa securității naționale.

Desigur, există și teama de a nu putea aplica o pedeapsă echitabilă luptătorilor ISIS: pe de o parte e dificil să găsești dovezi pentru crime comise într-o țară terță, pe de altă parte nu toate statele au legi suficient de severe pentru crimele teroriste.

O soluție inițială a problemei fusese găsită în 2019 de la Agenția Europeană pentru Cooperare în Materie Judiciară, care sugerase ca luptătorii străini să fie acuzați și de crime de război, pentru a mări durata oricărei pedepse. Cu toate acestea și acest apel a fost ignorat, iar statele membre au continuat să-și justifice inacțiunea din cauza lipsei relațiilor diplomatice cu autoritățile Rojava.

Singurele repatrieri la care s-a asistat sunt cele ale minorilor, care continuă să fie totuși puține. În cazul lor, statul trebuie să aibă la dispoziție programe adecvate de deradicalizare și reintegrare, dar nu toate țările europene sunt suficient de echipate.

Situația femeilor este și mai complexă: unele au ajuns sub Califat împotriva voinței lor, altele s-au răzgândit odată ce au cunoscut realitatea Statului Islamic, iar o parte din ele au aderat și încă aderă la valorile ISIS. 

''Condițiile de viață în al Hol - unul dintre centrele în care sunt reținute cel mai mare număr de familii ale miliției ISIS - sunt extrem de precare. Continuă să sosească știri despre crime și alte pedepse aplicate pentru a impune respectul față de un sistem obscur gestionat de cei care continuă să susțină Statul Islamic'', explică Francesco Strazzari, politolog și profesor de Relații Internaționale la Scuola Superiore Sant'Anna din Pisa.

''AANES a cerut în repetate rânduri ajutorul Occidentului, dar până acum a prevalat inacțiunea, chiar și pentru probleme pur politice. Până și repatrierea minorilor a fost extrem de limitată'', adaugă Strazzari. ''În cazul lor, ne confruntăm cu un limb legal, dar asta nu înseamnă că nu există nicio responsabilitate din partea statelor occidentale''.

Problemele sunt deci multiple, însă există prea puține întrebări cu privire la consecințele pe termen lung. Așa cum precizează Strazzari, nu este vorba doar de a decide viitorul minorilor născuți și crescuți sub Statul Islamic și ajunși acum în lagărele în care riscul de radicalizare este mare.

''Trebuie să înțelegem și ce se va întâmpla cu generațiile următoare. Pentru că ne confruntăm cu o adevărată genealogie a militantismului jihadist''.

În plus, nu trebuie subestimat rolul Turciei, activă din punct de vedere militar în nord-estul Siriei și dornică să extindă în continuare zona aflată sub controlul său. Iar populația închisă în lagăre se bazează tocmai pe acest expansionism și pe echilibrul precar de putere din regiunea cu majoritate kurdă pentru a-și recâștiga libertatea. Fără a mai trece printr-un proces.

Cea mai bună soluție pentru statele occidentale ar fi repatrierea milițienilor și a familiilor lor, supunându-i unui proces echitabil și unor metode specifice de deradicalizare și reintegrare în societate, în loc să aștepte ca aceștia să se întoarcă singuri acasă. Radicalizați și liberi.

Sursa: RADOR