În timp ce  poporul său sărbătorește prima aniversare a căderii regimului, care a pus capăt unui război civil care a durat mai bine de un deceniu, fostul dictator sirian rămâne în exil în Rusia. Se teme că va fi predat într-o zi autorităților siriene? Cu siguranță, Moscova își păstrează interesele în țară și este dornică să cultive relații bune cu noile autorități conduse de Ahmed al-Sharaa. Dar Kremlinul nu are niciun interes să-și predea fostul aliat.

„Acest lucru ar transmite un mesaj contraproductiv tuturor celorlalte țări partenere, în special celor din Africa”, afirmă Taline Ter Minassian, istoric specializat în URSS și co-director al Observatorului Statelor Post-Sovietice. „I-ar prejudicia foarte semnificativ reputația”, adaugă Igor Delanoë, cercetător în domeniul intereselor rusești în Orientul Mijlociu, afiliat la IRIS (Institutul pentru Relații Internaționale și Strategice).

În ochii opiniei publice siriene, ar fi de neconceput ca Ahmed al-Chareh să nu ceară extrădarea fostului dictator, responsabil pentru peste 500.000 de morți și strămutarea forțată a peste jumătate din populația siriană.

Assad ar putea fi o monedă de schimb, mai ales că Rusia, așa cum s-a menționat, trebuie să protejeze anumite interese în Siria. Printre acestea se numără două baze strategice: o bază navală în Tartus și o bază aeriană în Hmeimim, care, potrivit lui Igor Delanoë, reprezintă „inima intereselor rusești în Siria”. Aceasta din urmă îi „permite Moscovei să opereze în regiune cu aeronave sau elicoptere, dar este în primul rând o bază de tranzit. Practic tot traficul aerian rusesc către Africa trece prin această bază”, explica Michel Goya, fost colonel la pușcași marini, istoric militar și strateg, pentru „20 Minutes” în decembrie 2024 .

În timpul vizitei sale oficiale în Rusia din octombrie, unde a fost găzduit personal de Vladimir Putin, Ahmed al-Sharaa a solicitat ca Bashar al-Assad să fie predat Siriei, dar mai mult ca o chestiune de principiu. „Este peste puterea lor”, subliniază Igor Delanoë, deoarece Damascul are mai multă nevoie de Moscova decât invers. Autoritățile islamiste care au scos Siria din izolarea politică caută fonduri pentru reconstrucția țării, al cărei cost ar putea depăși 216 miliarde de dolari, potrivit Băncii Mondiale.

Rusia are mai multe cărți de jucat în acest sens. În primul rând, există „plata chiriei” pentru infrastructura sa militară, așa cum subliniază Igor Delanoë. De asemenea, este pregătită să participe la reconstrucția Siriei și poate lucra în sectorul petrolier sirian: „Există zăcăminte care trebuie dezvoltate, altele care sunt inactive și altele noi. Suntem, de asemenea, pregătiți să participăm”, a declarat ministrul adjunct rus Aleksandr Novak, citat de agenția de știri Ria Novosti.

O parte din aprovizionarea cu alimente a Siriei depinde de „producția rusească”, iar „multe” centrale electrice siriene se bazează pe „expertiza rusească”, a reiterat președintele interimar sirian. Războiul civil (și bombardamentele rusești) au avariat grav infrastructura electrică, rezultând pene de curent care pot dura mai mult de 20 de ore pe zi. Iar furia publică mocnește din cauza creșterii prețurilor la electricitate.

În plus, prezența Rusiei în Siria nu este nedorită, dimpotrivă. Această „amprentă militară rusească servește drept tampon împotriva altor actori din Siria”, explică Igor Delanoë. Autoritățile siriene le-au cerut astfel rușilor să se întoarcă în sudul țării, în regiunea Înălțimilor Golan, pentru a se confrunta cu Israelul. „Pentru a evita posibile ciocniri precum cele pe care le-am văzut în decembrie anul trecut”, adaugă cercetătorul.

Sursa: Rador Radio România