Ostatecii au povestit că au fost spânzurați cu capul în jos, sufocați cu glugă și arși cu obiecte încălzite, printre alte acțiuni ale teroriștilor palestinieni, relatează „Folha Online” (Brazilia).

Spirala nesfârșită a crimelor de război comise în Fâșia Gaza și în Israel de la masacrul din 7 octombrie 2023 capătă forme noi, întunecate, pe măsură ce apar relatări despre torturile suferite de israelienii care au petrecut mai bine de un an în captivitatea Hamasului.

Luarea de ostatici în sine este interzisă de dreptul internațional. Deși susținătorii grupării teroriste palestiniene insistă să spună că acești israelieni capturați sunt „prizonierii de război”, dreptul [internațional] este clar în sens contrar: „prizonierul de război” este o categorie care se aplică doar combatanților capturați, în timp ce civilii nu pot fi răpiți niciodată.

Interdicția se aplică atât forțelor Hamas, cât și IDF (Forțele de Apărare ale Israelului), cu o singură observație: ca putere ocupantă din Gaza și în unele părți din Cisiordania, Israelul poate aresta cetățenii palestinieni care comit crime. Indiferent de dezbaterea asupra validității morale și juridice a ocupației în sine, normele internaționale aplicabile acestui tip de situație, odată ce există, conferă puterii ocupante prerogativa de a efectua arestări, precum cele ale cetățenilor palestinieni care sunt folosiți în aceste schimburi de ostatici ai Hamasului.

Cu toate acestea, torturile, tratamentele umilitoare, crude și degradante sunt întotdeauna interzise în toate cazurile, fie în legătură cu persoanele răpite, fie în legătură cu așa-numiții „deținuți de securitate” aflați în custodia Israelului.

Trei dintre israelienii răpiți de Hamas pe 7 octombrie – Ohad Ben Ami, Or Levy și Eli Sharabi – au spus că au fost spânzurați cu capul în jos. Ei au mai spus că bărbați din Hamas au folosit o glugă pentru a-i sufoca, și-au legat membrele și le-au ars pielea cu obiecte încălzite.

Nu există nicio justificare sau circumstanță atenuantă care să poată transforma un astfel de tratament din ilegal în legal – fie sub pretextul pedepsirii comportamentului rău, fie al extragerii de informații cu valoare strategică.

Într-un alt caz, părinții lui Eliya Cohen, în vârstă de 27 de ani, au aflat de la un grup de ostatici recent eliberați că fiul lor, încă în captivitate, a fost ținut în lanțuri luni de zile, lipsit de hrană și de apă până la malnutriție. Cohen are, de asemenea, o rană împușcată la picioare și consecințele unor abuzuri fizice și psihice severe, potrivit camarazilor care s-au întors în Israel.

Lipsa apei și a hranei este o poveste recurentă în rândul ostaticilor, care au spus că au primit porții mari de mâncare doar în zilele de dinaintea eliberării lor, într-o strategie de propagandă pe care o atribuie Hamasului pentru a masca rele tratamente și înfometarea.

Foametea – în primul rând pentru însăși populația palestiniană, care trăiește sub ocupația israeliană – este un fapt larg documentat, care susține chiar acuzațiile de crime de război împotriva unor membri ai guvernului israelian la Curtea Penală Internațională. Totuși, ceea ce spun ostaticii  este că răpitorii lor merg mai departe și comit torturi psihologice mâncând în fața lor și ordonând ca ostaticii înșiși să decidă care dintre ei va mânca sau nu într-o anumită zi.

O altă relatare care iese la iveală este cea a ostaticilor ținuți mai bine de un an fără să vadă lumina soarelui, fără a putea face diferența între zi și noapte, în tuneluri cu tavanul jos, unde nici măcar nu își pot întinde picioarele și nu se pot ridica.

De partea israeliană există, de asemenea, tortură. Însăși Procuratura Generală Militară a ordonat, în luna iulie, ca Poliția Armatei să intre în baza Sde Teiman, în deșertul Negev, pentru a aresta nouă militari acuzați de comiterea de abuzuri — inclusiv viol și tragere în țeapă — împotriva unor prizonieri palestinieni. La acea vreme, politicienii de extremă-dreapta apropiați de Benjamin Netanyahu au cerut populației israeliene să meargă la fața locului pentru a împiedica arestările, evidențiind dublul standard atunci când vine vorba de combaterea torturii, indiferent de care parte ar fi.

(Articolul este scris de João Paulo Charleaux, jurnalist, analist și scriitor specializat în probleme legate de conflictele armate și de dreptul războiului)

Sursa: Rador Radio România