Acum, națiunile de pe flancul estic al NATO se întreabă dacă ar putea ajunge într-o situație similară.

Primele 100 de zile de mandat ale președintelui american Donald Trump, sceptic față de NATO, i-au dezorientat pe aliații de la granița de nord a Americii și de dincolo de Atlantic.

Administrația americană, deși adesea schimbătoare, a fost consecventă în cererile sale adresate restului statelor membre NATO de a crește dramatic cheltuielile pentru apărare - întâmpinate cu un accept din partea oficialilor din întreaga Alianță, deși cu o tentă defensivă.

Cercul apropiat al lui Trump a cerut țărilor NATO să aloce 5% din PIB pentru apărare, în timp ce oficialii europeni insistă să se concentreze cheltuielile pentru apărare pe acoperirea lacunelor în materie de capabilități și pe dezvoltarea industriei, mai degrabă decât pe atingerea unor ținte procentuale.

Totuși, SUA par incapabile să decidă dacă vor ca Europa să se descurce pe deplin prin propriile forțe, realimentându-și stocurile cu echipamente fabricate pe continent, sau dacă vor ca exporturile americane de arme să curgă în continuare.

SUA sunt „de departe” cel mai mare exportator de arme din lume, în ultimii patru ani, reprezentând 43% din exporturile globale de arme, a arătat Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI), în martie.

Însă un oficial european dintr-unul dintre statele baltice, aflat la mică distanță de teritoriul rusesc, a declarat că există o îngrijorare tot mai mare că SUA ar putea restricționa procesul decizional suveran pentru operațiunile militare, în cazul în care Rusia ar invada și flancul estic ar trebui să se apere.

Amintirea modului în care SUA au tratat Ucraina este încă proaspătă, a spus oficialul, care a vorbit sub condiția anonimatului.

Washingtonul, sub fostul președinte Joe Biden, a amânat până în ultimele săptămâni ale administrației democrate decizia de a da undă verde Kievului pentru a ataca teritoriul rusesc cu anumite arme americane. Kievul și-a implorat aliații să elimine aceste restricții în timp ce folosea drone autohtone pentru lovituri la sute de kilometri în interiorul teritoriului rusesc.

Într-o aparentă încercare de a forța Kievul să negocieze un acord de armistițiu, Trump a întrerupt ajutorul militar american care se îndrepta spre granițele Ucrainei și a închis accesul Kievului la informațiile din SUA.

Casa Albă a refuzat să adreseze critici acerbe Kremlinului pe parcursul negocierilor lente de încetare a focului, dar l-a certat pe liderul Ucrainei, Volodimir Zelenski, și a insinuat că Ucraina a început războiul în Europa de Est în urmă cu mai bine de trei ani. Deși frustrarea administrației Trump față de Rusia este evidentă, consternarea europeană persistă.

Flancul estic al NATO trebuie „absolut” să calculeze dacă SUA ar putea încerca să împiedice utilizarea sistemelor americane împotriva Rusiei într-un posibil conflict, a declarat Gabrielius Landsbergis, fost ministru de externe al Lituaniei până în noiembrie 2024.

„Din cauza a ceea ce vedem că se întâmplă în Ucraina, fiecare țară de pe flancul estic se plasează în poziția Ucrainei și își pune întrebarea: Ar fi diferit dacă am fi acolo unde este Ucraina în prezent?”, a declarat Landsbergis pentru Newsweek.

Este o „îngrijorare validă”, a declarat pentru Newsweek un oficial militar american în serviciu, care a vorbit sub condiția anonimatului, menționând în același timp că țările de pe flancul estic au avansat cu cheltuielile de apărare mult mai rapid decât națiunile vest-europene, probabil curtând administrația Trump.

Principala lecție pe care flancul estic ar trebui să o învețe de la Ucraina este că „dacă vrei să supraviețuiești, ar trebui să te bazezi doar pe tine însuți”, a declarat Oleksandr Merezhko, șeful comisiei parlamentare pentru afaceri externe a Ucrainei și membru al partidului lui Zelenski.

Țările baltice și Polonia „ar trebui să fie îngrijorate, desigur”, a declarat el pentru Newsweek. „Sunt state din prima linie”.

Un oficial central-european implicat în planificarea apărării, care a vorbit sub condiția anonimatului, a declarat că există o tendință către sisteme militare, „fără obligații”. Acest lucru elimină potențialul de interferență în deciziile luate de națiunile individuale din partea autorităților din țara de origine a echipamentelor, cum ar fi SUA.

Va depinde de SUA dacă doresc să mențină un avantaj pe o piață europeană mai bogată, dar din ce în ce mai competitivă, a spus oficialul.

„Pentru anumite țări europene, problema dependenței militare de SUA și dacă SUA ar oferi sau nu sprijin împotriva amenințărilor rusești este oarecum teoretică”, a spus o sursă din industria europeană, care a vorbit, de asemenea, sub condiția anonimatului. „Nu și peentru țările baltice și Polonia.”

Oficialii spun că achizițiile publice europene în domeniul apărării au luat întotdeauna în considerare faptul că achiziționarea de sisteme americane scumpe, chiar și atunci când producătorii europeni ar putea oferi alternative viabile, ar stimula SUA să rămână implicate politic pe continent.

Departamentul de Stat a declarat că Washingtonul încă intenționează să furnizeze țărilor NATO „articole de apărare de înaltă calitate, fabricate în America, la un preț competitiv pentru a le susține nevoile de autoapărare”. Secretarul general al NATO, Mark Rutte - care a salutat relațiile puternice ale NATO cu „bunul său prieten” Trump - a declarat că este vital să se implice membrii NATO din afara UE în boom-ul industrial de apărare iminent al continentului.

Guvernele europene ar plăti un „preț exorbitant” pentru echipamente americane, în speranța de a aprofunda legăturile economice ale Americii cu Europa, a spus oficialul central-european, dar a adăugat că această opinie se estompează în ciuda stilului diplomatic tranzacțional faimos al lui Trump.

O sursă militară europeană a declarat că există o dorință mai mare de a dezvăța Europa de dependența de SUA acolo unde este posibil, dar nu de a întrerupe în general accesul la importurile americane.

Deciziile ar trebui luate „de la caz la caz”, a declarat sursa, vorbind sub anonimat.

Observatorii spun că SUA au trimis semnale puternice Europei în deceniile anterioare, determinând continentul să nu investească în capacitățile adesea costisitoare pe care America le-ar putea oferi, ci să se concentreze în schimb pe modul de sprijinire a eforturilor SUA în străinătate, cum ar fi în Orientul Mijlociu.

După sfârșitul Războiului Rece, guvernele europene au luat decizii conștiente de a nu dezvolta anumite tipuri de echipamente, cum ar fi avioanele de luptă de a cincea generație și artileria cu rachete cu rază lungă de acțiune, cum ar fi Sistemele de Artilerie cu Rachete de Înaltă Mobilitate (HIMARS) pe care SUA le-au trimis Ucrainei, a declarat o sursă din industria europeană.

„Drept urmare, există anumite domenii de capabilități tehnologice în care astăzi nu există nicio ofertă europeană”, a adăugat sursa.

Lockheed Martin F-35 este singurul avion de vânătoare avansat de a cincea generație disponibil armatelor occidentale, iar multe dintre cele 20 de națiuni care operează sau cumpără F-35 sunt membre NATO.

Experții și oficialii au ripostat la afirmațiile care au circulat la începutul acestui an, conform cărora aeronava avansată conținea un „dispozitiv de dezactivare”, Washingtonul fiind capabil să dezactiveze aeronavele pilotate de țările partenere după bunul plac.

Însă SUA ar putea avea un impact semnificativ asupra funcționării F-35 prin accesul la piese de schimb, lanțuri de aprovizionare și fluxul de informații sau cel mai recent software.

Oficialul central european a declarat că membrii programului F-35 din Europa s-au asigurat reciproc că angajamentele lor față de avioanele de luptă de a cincea generație sunt „ferme”.

Pur și simplu nu există o alternativă viabilă până când avioane de luptă de a șasea generație și mai avansate nu vor deveni disponibile în mai mult de un deceniu, spun analiștii și oficialii. Acest lucru este „inevitabil”, în ciuda eforturilor continue de apărare europene, a spus oficialul central european.

Președintele francez Emmanuel Macron a prezentat la începutul acestui an o aeronavă franceză ca înlocuitor pentru F-35, declarând presei interne: „Celor care cumpără F-35 trebuie să le oferim Rafale.”

Rafale de a patra generație este un avion de luptă cu două motoare, fabricat de firma aerospațială franceză Dassault Aviation și este în serviciu în armata pariziană de aproximativ două decenii.

Unii analiști și foști oficiali au lansat ideea că țările aflate la un pas de achiziția de avioane F-35 ar putea opera o serie de avioane de generația a cincea alături de aeronave de generația a patra. Canada, de exemplu, a revizuit comanda sa de 88 de avioane F-35.

Însă acest tip de gândire este de obicei urmat de recunoașterea faptului că nu are sens să se instaleze toată infrastructura necesară a F-35 pentru o parte a unei comenzi și să se compromită capacitatea unei forțe aeriene de a elimina rapid sistemele sofisticate de apărare aeriană inamică, la începutul unui conflict.

Sisteme precum sistemul antiaerian Patriot, proiectat de Raytheon, dovedit acum în luptă în Ucraina împotriva armelor hipersonice rusești de generația următoare, sunt încă atractive în Europa, potrivit sursei militare.

Familia de sisteme de rachete IRIS-T este considerată o soluție europeană de apărare aeriană, a declarat sursa, adăugând: „Viitorul apărării aeriene europene va veni din Europa”.

„Celor care cumpără Patriot”, a spus Macron în martie, „trebuie să le oferim SAMP/T franco-italian de nouă generație”.

Deși SAMP/T este adesea considerat singurul sistem similar non-american care se compară cu Patriot, acesta a avut dificultăți în interceptarea atacurilor cu rachete balistice în Ucraina, a relatat The Wall Street Journal la începutul acestui an, citând persoane familiarizate cu situația.

Sursa din industria europeană a declarat că se crede că SAMP/T a avut performanțe bune în Ucraina, în ciuda faptului că a fost utilizat la o scară mult mai mică și a fost testat mai rar în luptă decât Patriot.

O nouă generație a sistemului SAMP/T, cu rachete, radar și mobilitate îmbunătățite, este de așteptat să fie disponibilă în curând și ar putea depăși Patriot, au adăugat sursele.

Dar dacă o țară are deja un număr de baterii Patriot, ar putea opta să cumpere mai multe din același sistem, în loc să opteze pentru o combinație, au spus ei.

Capacitatea SUA de a produce echipamente este „supraîncărcată”, a spus sursa, Washingtonul concentrându-se pe refacerea propriilor stocuri înainte de a exporta în Europa.

În 10 sau 15 ani, este probabil să fie implementate mult mai multe sisteme fabricate în Europa, inclusiv pentru apărarea aeriană, a declarat oficialul central-european, dar a menționat că probabil vor exista și mai multe sisteme precum Patriot, pe măsură ce cheltuielile totale cresc.

Uniunea Europeană a fost clară în ceea ce privește prioritatea consolidării propriei baze militar-industriale ca parte a creșterilor adesea semnificative ale bugetelor militare de pe continent. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a dezvăluit în martie noi planuri de eliberare a 800 de miliarde de euro (900 de miliarde de dolari) în întregul bloc comunitar pentru cheltuieli de apărare.

Planul ar însemna, de asemenea, activarea a ceea ce este cunoscut sub numele de „clauză de exceptare” pentru țările UE într-un set de reguli care guvernează în prezent modul în care statele membre își gestionează finanțele publice.

Națiunile UE vor putea să își majoreze cheltuielile de apărare fără a intra în incidența procedurii de deficit excesiv (PDE) a blocului comunitar, care este declanșată atunci când un stat membru ar putea permite ca deficitul său să depășească un anumit nivel, a declarat von der Leyen.

Cel puțin 12 state UE au depus cereri scrise pentru activarea clauzelor lor naționale de exceptare, a anunțat Comisia miercuri.

Sursa: Rador Radio România