Potrivit unui studiu amplu publicat zilele trecute de Centrul de Cercetare Pew din Washington, 53% dintre neautohtonii care trăiau în Europa în 2020 apar ca fiind născuți într-o altă țară a Bătrânului Continent. Restul migranților s-au născut în principal în Asia de Sud, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Studiul consideră Europa ca fiind formată din 49 de țări, incluzând și 27 din cele 28 membre UE (Ciprul este considerat în regiunea Asia din motive de ușurință a cercetării). Întrucât circulația se realizează relativ ușor între țările europene, mulți oameni au ales în ultimele decenii să emigreze din zona lor de naștere din motive economice, politice și de altă natură.

Astfel, majoritatea imigranților care trăiesc în Europa sunt creștini ca religie și împreună cu categoria celor care nu împărtășesc o credință religioasă anume și grupul adepților islamului formează cele trei grupuri religioase principale.

Procentul musulmanilor din totalul migranților este mai mare decât procentul musulmanilor raportat la populația generală a Europei (astfel concret 18% din totalul imigranților în Europa sunt de religie musulmană, dar musulmanii reprezintă doar 7% din populația generală din Europa). Între 1990 și 2020, proporția imigranților musulmani a crescut de la 16% la 18%, în principal din cauza fluxurilor din ce în ce mai mari dinspre Maroc, Siria și Turcia. În aceeași perioadă, procentul imigranților atei a scăzut, iar cel al creștinilor a rămas același.

Budiștii reprezintă 2% dintre imigranți și 0,2% din totalul rezidenților europeni, hindușii reprezintă 1% dintre imigranți și, respectiv, 0,2% din totalul rezidenților, aceleași procente fiind înregistrate și în cazul evreilor.

În ultimele decenii, o serie de politicieni și scriitori, în special de extrema dreaptă, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la măsura în care cultura europeană este alterată și reconfigurată în urma amestecului cu oameni din alte regiuni.

Chiar dacă și în trecut a existat o dezbatere publică intensă pe tema imigranților creștini proveniți din fostul bloc sovietic, cum ar fi din Polonia și alte țări, dezbaterea s-a concentrat în ultimii ani pe musulmanii proveniți din state precum Siria și Irak, dar și pe imigranții din Africa de Nord și Subsahariană.

Este imposibil de realizat un studiu pe baza religiei oamenilor care au imigrat în Europa într-o anumită perioadă, mai ales scurtă, de timp, dar știm bine că războaiele, foametea și alte circumstanțe politice pot conduce locuitorii unei țări la migrație în masă. Astfel, războiul dur și îndelungat din Siria i-a forțat pe mulți musulmani să caute refugiu în Europa, în timp ce invadarea Ucrainei de către Rusia în 2014 i-a alungat pe mulți creștini mai spre vest, spre Bătrânul Continent.

Contribuția demografică

Multe țări europene au rate scăzute ale natalității și este o realitate că imigrația le-a ajutat să-și salveze populațiile de la o diminuare rapidă. Populația totală a continentului a crescut cu 23 de milioane de oameni între 1990 și 2020. În aceeași perioadă, fluxurile de migrație din țările din afara Europei au ajuns la 21 de milioane de persoane.

Potrivit modelelor de prognoză, populația din șapte țări ar fi scăzut dacă imigranții și refugiații din alte regiuni, adesea îndepărtate, nu s-ar fi stabilit în aceste țări. De exemplu, populația totală a Germaniei a crescut cu 4,1 milioane de oameni în deceniul anterior, ceea ce înseamnă că dacă nu ar fi fost imigranții, populația țării ar fi putut scădea cu 5,7 milioane.

Populațiile din Muntenegru, Liechtenstein, Cehia, Portugalia, Italia și Grecia ar fi fost, de asemenea, mai reduse numeric în anul 2020 dacă nu ar fi primit fluxuri migratorii semnificative în anii precedenți.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA