Distincția vine ca o recunoaștere a unei vieți trăite sub presiune, a unei lupte fără violență într-o țară unde puterea nu se predă niciodată de bunăvoie.

Anunțul a fost făcut vineri dimineață, la Oslo.

„Machado a ales calea dificilă a democrației într-un context de frică și teroare politică”, a spus președinta Comitetului Nobel, Berit Reiss-Andersen. „A rămas în țară, deși era mai sigur să plece. Curajul ei e un mesaj pentru lumea întreagă.”

Într-un mesaj video difuzat de echipa sa, Machado a rostit câteva fraze simple, dar grele de sens: „Acest premiu nu este al meu. Este al poporului venezuelean, care continuă să creadă în lumină, chiar și atunci când curentul e tăiat.”

O biografie care arată cât de scump se plătește libertatea

Ingineră născută în Caracas în 1967, Machado a intrat în viața publică după 2002, când a fondat organizația civică Súmate – un ONG care monitoriza alegerile și denunța fraudele.

Curând a devenit țintă. În 2010 a fost aleasă deputată, dar a fost exclusă patru ani mai târziu, după ce a vorbit la o ședință a Organizației Statelor Americane despre abuzurile regimului Chávez.

În 2023, când opoziția a organizat alegeri interne pentru a-și alege candidatul la prezidențiale, Machado a câștigat cu 93% din voturi. A fost o demonstrație publică de încredere, dar și o condamnare: regimul Maduro a interzis-o imediat din viața politică, acuzând-o de „instigare și trădare”.

De atunci, trăiește între case conspirative și locuri sigure, comunicând cu lumea prin echipa sa de campanie.

Presa locală o numește „femeia din umbră”, dar vocea ei e recunoscută pe străzile Caracasului, în cartierele mărginașe, printre femeile care vând cafea la colț de drum și bărbații care își cară butelia pe umeri.

Comitetul Nobel a decis să o premieze pentru „curajul de a apăra libertatea fără ură și fără violență, într-o țară în care acestea par imposibile”.

Premiul vine după alte două recunoașteri majore: Premiul Sakharov al Parlamentului European și Premiul Václav Havel pentru drepturile omului, ambele acordate în 2024.

Pentru mulți observatori, Nobelul oferit Maríei Corina Machado este și o declarație politică: o formă elegantă de sancțiune morală la adresa regimului Maduro, dar și un semnal pentru lumea întreagă că democrația latino-americană e departe de a fi pierdută.

Reacții din lume, tăcere la Caracas

La Washington, Bruxelles și Madrid, vestea a fost primită cu aplauze.

„O femeie singură, cu vocea limpede, poate schimba direcția unei națiuni. Machado a dovedit asta”, a spus președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Guvernul de la Caracas, în schimb, a emis un comunicat sec: „Nobelul pentru Pace a fost transformat într-un instrument de ingerință.”

În Venezuela, reacția străzii a fost însă diferită: oamenii au ieșit din case cu drapelele țării și au bătut în oale, un vechi gest de protest pașnic.

„Nu avem pâine, dar avem speranță”, a scris un tânăr pe X (fostul Twitter), alături de fotografia Maríei Corina.

Machado rămâne o prezență iritantă pentru regimul de la Caracas și un simbol pentru mișcările civice din America Latină, în timp ce Nobelul pentru Pace se dovedește nu doar o medalie, ci și o garanție că aspirația spre democrație nu a fost dată uitării.