Un bărbat despre care presa afirmă - deși neconfirmat încă - că e un localnic proprietar de magazin, Ahmed al-Ahmed, l-a dezarmat de unul singur pe unul dintre cei doi teroriști și a supraviețuit deși a fost împușcat de două ori [4-5 ori, după alte relatări - n.trad.], într-o scenă surprinsă pe cameră și ajunsă între timp virală.

Acel gest de curaj nu numai că a salvat vieți; dar servește și drept memento crucial cum că umanitatea poate întotdeauna să transcendă delimitările culturale și religioase.

Însă masacrul de Hanuka mai înseamnă și incapacitatea persistentă a guvernului australian condus de Anthony Albanese de a proteja comunitatea evreiască din țară. Un restaurant evreiesc din Bondi fusese ținta unui atac prin incendiere în octombrie 2024; șase săptămâni mai târziu o sinagogă ortodoxă era atacată cu sticle incendiare. Atentatele respective le-au fost atribuite Gărzilor Revoluționare Islamice ale Iranului, iar cabinetul Albanese a răspuns în consecință, prin expulzarea ambasadorului iranian de la Canberra și închiderea propriei ambasade din Teheran.

Din nefericire pentru Australia, nu actorii străini constituie întreaga problemă. Jillian Segal, reprezentanta specială a guvernului pentru combaterea antisemitismului, avertiza anul trecut că „comportamentul antisemit nu e doar prezent în numeroase campusuri universitare, ci este și o componentă integrată a culturii”. După masacrul comis de Hamas pe 7 octombrie 2023 în Israel, deputata ecologistă Jenny Leong s-a lansat în plen într-o diatribă prin care acuza „tentaculele lobby-ului evreiesc și lobby-ului sionist” de „infiltrare în absolut toate aspectele ale ceea ce este grupuri ale comunităților etnice” [exprimarea improprie îi aparține deputatei - n.trad.]. Vandalii și piromanii au vizat locuințe evreiești, cartiere evreiești și o creșă evreiască. Cel puțin unul dintre teroriștii de duminică le era deja cunoscut autorităților, „dar nu din perspectiva unei amenințări imediate”, potrivit unui responsabil al spionajului australian.

Am vizitat Australia în iunie 2024, când liderii comunității evreiești de acolo m-au asaltat cu semnale de alarmă și avertismente, deși nimic nu pare să se fi schimbat între timp. Asociația Evreiască Australiană a scris duminică pe Facebook: „De câte ori n-am avertizat noi guvernul? N-am simțit nici măcar o singură dată că ne-au ascultat”.

Acum probabil că ascultă. Însă problema guvernului Albanese - care în septembrie a recunoscut un [inexistent - n.trad.] stat palestinian și care a fost tranșant în condamnările acțiunilor Israelului în Fâșia Gaza - e aceea că linia morală dintre demonizarea de rutină a Israelului și atentatele împotriva evreilor, despre care se presupune că susțin Israelul, nu e neapărat una clară. Albanese declara duminică: „răul care a fost dezlănțuit astăzi pe Plaja Bondi e imposibil de înțeles”. În realitate însă, e perfect de înțeles. Pentru acei fanatici care au fost împinși să creadă că statul evreu reprezintă apoteoza Răului, uciderea de evrei constituie - în concepția lor denaturată - un act de dreptate. Chiar și dacă victimele sunt civili neînarmați. Chiar și dacă le omoară în timp ce celebrează o sărbătoare străveche a cărei temă e bucuria.

Există aici învățăminte mai generale care nu se limitează la Australia.

Deși vom afla probabil mai mult în săptămânile următoare despre mentalitatea ucigașilor de duminică, e rezonabil să deducem că ce considerau ei că fac prin acest atac e „globalizarea intifadei”. Cu alte cuvinte ei au dat curs literalmente unor sloganuri precum „Rezistența e justificată” sau „Prin orice mijloace necesare”, care au devenit omniprezente la mitingurile anti-Israel, oriunde în lume ar avea ele loc. Pentru mulți dintre indivizii care scandează aceste lozinci ele pot reprezenta noțiuni abstracte ori metafore, o atitudine politică în favoarea libertății pentru palestinieni, iar nu o incitare la omor împotriva presupușilor opresori.

Însă vor exista mereu cei care le iau ad litteram - iar aceia sunt de obicei aceiași cu cei care cred că ideile lor ar trebui să aibă consecințe în lumea reală. Consecințe care duminică au fost scrise cu sânge de evreu. Istoria ne învață că nu va fi ultima oară.

Sursa: Rador Radio România