Moartea președintelui Iranului, Ebrahim Raisi, ia lumea prin surprindere într-un moment critic din istoria Republicii Islamice fondate de ayatollahul Ruhollah Khomeini după revoluția din 1979, susține publicația Folha Online.

Aripa radicală vizează succesiunea liderului suprem al teocrației, cu riscul intensificării unui val de proteste împotriva guvernului.

Sub aspect constituțional, țara este pregătită pentru o astfel de situație. Vicepreședintele a preluat mandatul și, în termen de 50 de zile, noi alegeri vor desemna noul președinte, care aproape sigur va proveni din aceeași aripă religioasă dură care l-a produs pe Raisi.

Teocrația însăși îl va avea în continuare drept lider suprem pe Ali Khamenei, în funcție de la moartea lui Khomeini, în 1989. Așadar, pe hârtie, se pare că Iranul este gata să absoarbă tragicul eveniment. Dar aceasta este doar aparența.

Raisi a fost ales în 2021 la scrutinul cu cea mai scăzută prezență populară la vot de la crearea regimului. Venit dintr-un mediu ultraconservator, avea în CV-ul său uciderea de dizidenți în anii în care a activat în justiția locală, pe care a condus-o.

Și-a pus amprenta înăsprind și mai mult restricțiile asupra libertății femeilor din țară. Moartea unei tinere arestate pentru că nu a purtat vălul islamic într-o manieră considerată corectă în 2022 a reprezentat declanșarea unei serii incredibile de proteste împotriva guvernului, catalizând nemulțumiri care cuprind de la obiceiuri la economie.

Pe plan extern, Raisi a întruchipat radicalismul Gărzii Revoluționare, principala instituție a Iranului. De la intensificarea cercetărilor pentru obținerea bombei atomice până la căile de facto din confruntarea pe care a urmărit-o mereu prin intermediari cu Israelul, președintele a intensificat profilul de risc al țării. A făcut acest lucru într-o manieră prudentă, însă, de teama unui război deschis, existențial, cu Statele Unite.

Obiectivul lui Raisi a fost acela de a-și pava drumul spre succesiunea lui Khamenei, care la 85 de ani nu mai are vitalitatea de altădată. Odată cu dispariția sa într-un accident de elicopter, jocul pare a fi deschis, din câte se poate vedea. Cu tot autoritarismul său atavic, teocrația de la Teheran încorporează frâne și contragreutăți deosebite. Unul dintre ele este faptul că, dacă numește consiliul care controlează cine intră în Adunarea Experților (organul cu 88 de membri care alege liderul suprem), Khamenei nu poate numi succesorul.

Prin urmare, zvonurile potrivit cărora și-ar dori să-l vadă în funcție pe fiul său Mojtaba, și el cleric, s-ar putea să nu fie nimic altceva. Mojtaba este suficient de apropiat de aripa dură iraniană, dar el a fost una dintre țintele recentelor proteste. Dacă va risca un nou val de demonstrații, Khamenei ar putea intra în istorie drept omul care a consolidat țara gândită de Khomeini, dar a prezidat și prăbușirea acesteia.

 

SURSA: RADOR RADIO ROMÂNIA